Doamna din tramvai

Acum un an, pe vremea când încă mai puteam circula cu toţii în transportul public, un prieten de-al nostru ne-a povestit cum s-a ridicat repede de pe scaun în tramvaiul plin ochi pentru a-i oferi locul unei doamne mai în vârstă care venea gâfâind de la piaţă. "Mare greşeală am făcut", ne-a povestit el după aceea. "Imediat ce am invitat-o să stea în locul meu, doamna s-a înroşit şi a început să răcnească de ne-am speriat cu toţii de acolo că va păţi ceva: «Păi chiar nu ţi-e ruşine să-mi dai locul ăsta de la geam? Adică tu îţi baţi joc de mine, derbedeule, nu vezi că e soare afară, ce, vrei să mi se facă rău şi să mor aici, pe scaun? N-am eu nevoie de locul tău, ruşine să-ţi fie cu ajutorul tău cu tot, mai bine stau în picioare!»" Ne-am cam amuzat, ce-i drept, de amicul nostru, mai ales că el s-a jurat apoi că a văzut-o pe aceeaşi doamnă şi la mitingul lui Liviu Dragnea de anul trecut, pe 9 mai, din Piaţa Unirii, dar în scurt timp am uitat cu toţii de ea. 

Zilele trecute ne-am adus aminte de prietenul nostru după ce i-am văzut pe "liderii" de peste Prut – premierul Chicu şi preşedintele Dodon – cum au reacţionat la mâna de ajutor întinsă de România în încercarea de a stăvili extinderea COVID-19 în Basarabia, ei comportându-se exact ca doamna aceea vocală din tramvai. Acum două săptămâni guvernul nostru a anunţat că va aloca un ajutor semnificativ pentru lupta Republicii Moldova cu COVID-19, România urmând să îi ajute pe fraţii de peste Prut atât cu cadre medicale, cât şi cu echipamente medicale. Preşedintelui Dodon şi premierului Chicu probabil li s-a pus un nod în gât auzind acest anunţ, pe de o parte nevoia de ajutor fiind stringentă, dar, în acelaşi timp, relaţia lor personală cu Rusia lui Putin şi, mai nou, cu Ungaria lui Viktor Orban, nefiind foarte compatibilă cu bunele intenţii ale Bucureştiului. Drept pentru care s-a improvizat un plan urgent, cu un avion încărcat cu câteva cutii de echipamente medicale decolând de urgenţă de la Budapesta, doar pentru a se organiza un eveniment public la Chişinău înaintea sosirii medicilor români. Doctorii noştri au ajuns la Chişinău la câteva zile după ce televiziunile lui Dodon propăvăduiau "seculara prietenie moldo-maghiară" şi au avut parte de mai multe "surprize", de la cazarea oferită "generos" în cămine studenţeşti, cu baie comună, pe hol, până la tentativa de înscenare a oferirii unor bani "în plic", drept "premiu", din partea unui foarte controversat politician moldovean cu conexiuni la Moscova. Faptul că România nu a intrat în jocul dorit de către conducătorii de la Chişinău, văzându-şi doar de scopul misiunii umanitare – ajutarea oamenilor în lupta cu pandemia – i-a iritat pe socialiştii lui Dodon care – la fel ca doamna din tramvaiul ieşean – au început să comenteze că "am primit ajutor de la Bucureşti, dar prea târziu, când deja nu mai aveam nevoie şi, oricum, primiserăm deja ajutoare de la Budapesta. Bucureştiul mai bine s-ar ajuta pe sine însuşi, România nu are potenţialul Statelor Unite, al Chinei, Rusiei şi nici măcar al Ungariei ca să poată oferi altora ajutor". 

Mitocănia supremă la adresa României a venit – aşa cum ne-am obişnuit deja – de la premierul Chicu, el declarând că "medicii români au venit în Moldova ca să înveţe de la doctorii noştri cum se tratează coronavirusul". Până aici nimic nou la premierul de la Chişinău, nici Putin nerecunoscând că situaţia este dramatică în ţara sa decât în momentul în care au început să aibă peste 10.000 de cazuri confirmate oficial în fiecare zi (!), astăzi Rusia înregistrând peste 165.000 de cazuri de COVID-19. 

România a procedat mai departe ca la carte: a ignorat bădărăniile liderilor politici de la Chişinău şi a continuat să livreze ajutorul medical de care au nevoie toţi cei de peste Prut. Pe 6 mai, la fix 30 de ani de la Podul de Flori din 1990, un convoi cu 20 de camioane cu echipamente sanitare şi medicamente în valoare de 3,5 milioane euro a plecat din Bucureşti – via Iaşi – pentru a ajunge la Chişinău. Brusc, preşedintele şi premierul de la Chişinău au inhalat "dragoste frăţească", mulţumind cu vorbe atent alese României pentru efortul depus, oferindu-se chiar să întâmpine convoiul umanitar în vama Leuşeni şi invitându-i pe omologii lor de la Bucureşti să vină într-o vizită oficială la Chişinău, eventual şi pentru nişte poze de grup cu care să mai câştige nişte voturi. Însă frate, frate, dar singura rugăminte a României – aceea ca sosirea convoiului umanitar să se organizeze în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, kilometrul 0 al democraţiei de peste Prut, a fost refuzată pe motiv că "în primul rând este stare de urgenţă şi vrem să evităm aglomeraţia. Apoi, toţi cei care au ajutat Moldova trebuiesc trataţi egal, nu putem să îi favorizăm pe unii faţă de alţii". 

Noroc că "unii", faţă de "alţii", au şi bun-simţ şi nu solicită plata combustibilului consumat de către camioanele cu echipamentele medicale de la Bucureşti, aşa cum au procedat ruşii pentru avionul care a adus "ajutoare" de la Moscova (în realitate o mare parte din transport constând în echipamente medicale cumpărate de către firmele din Republica Moldova, nu în donaţii din Rusia, aşa cum s-a sugerat).

Şi, ca să ştiţi până la capăt, invitaţia pentru poza "oficială" cu liderii de la Chişinău a fost refuzată elegant de către România, scopul nostru fiind de a ajuta, nu de a strânge voturi în timp de pandemie. 

Exact ca doamna noastră, despre care nimeni nu poate spune sigur dacă a răcnit sau nu şi la mitingul lui Dragnea de la Iaşi, actualii lideri de la Chişinău vor deveni cel mult un subiect de ironie peste un an de zile. Însă prietenul nostru sigur va continua să facă gesturi frumoase şi de acum încolo.

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova