Era ticăloşilor

Un teleormănean de geniu (nu, nu e vorba de Liviu Dragnea, nici de Viorica Dăncilă şi în niciun caz de Carmen Dan!) era convins că românul are suflet de ţăran. Nu de poet, ci de ţăran. De om harnic şi contemplativ totodată, care pricepe extrem de multe din cele ce se petrec în jur, dar nu prea lasă să se vadă asta. Probabil dintr-un soi de lehamite existenţială.

Respingând ideea altora cum că ţăranul român ar fi boicotat întotdeauna istoria, întorcându-i spatele în momentele capitale, „sudistul” de care vorbesc prefera să pretindă că, de fapt, istoria era cea care l-a dus de nas pe badea Gheorghe. Drept rezultat, inspirându-se din vicleniile istoriei, badea Gheorghe ar fi devenit cu timpul mai şiret decât istoria însăşi, dejucând toate capcanele întinse de duşmani şi uimind astfel un continent întreg prin capacitatea sa de a rezista pe aceste meleaguri. Da, chiar aşa: mişcarea #rezist ar fi însoţit românul din cele mai vechi timpuri până azi!

Nu de mirare deci că (deşi adera la ele) teleormăneanul se declara oarecum întristat de teoriile care circulau cu jumătate de secol în urmă prin lumea civizilată şi care profețeau dispariţia ţărănimii; şi preziceau imposibila întoarcere a oamenilor la traiul rural de altădată. Cu toate acestea, „sudistul” nu credea că valorile umaniste, inventate şi promovate de societatea agrară, indigentă prin excelenţă, precum spriritul de  sacrificiu, eroismul, lupta pentru dreptate, generozitatea, cumpătarea, bunul simţ etc. urmau să dispară la rândul lor.

Dar istoria l-a păcălit pe teleormănean. În România mileniului al treilea, nu ţăranul a dispărut, ci valorile umaniste. Dar ele nu au fost înlocuite doar cu eficacitatea, randamentul, utilitarismul, consumul, reuşita materială etc. (ca în occident – aşa cum de altfel se şi anticipa), ci şi cu proasta creştere, minciuna ordinară, demagogia, populismul şi iresponsabilitatea şi prostia politică.     

Ironia istoriei face ca printre cei mai pricepuţi politicieni din ultimii 28 de ani în manipularea lui badea Gheorghe să se afle taman o gaşcă de interlopi teleormăneni. Nu ştiu cum ar fi reacţionat „sudistul”, pe care l-am tot citat mai sus, trăind la rându-i timpurile viciate de azi, dar chiar el scria că inventivitatea omului infect este nelimitată.

Capabil de orice mizerie şi de orice şmen, omul infect jefuieşte, părăduieşte, şantajează, minte, corupe, se înconjoară de idioţi, îi înlocuieşte peste tot pe cei destoinici cu lacheii de partid şi anunţă cu orice ocazie vremuri luminoase pentru naivi. Iar badea Gheorghe, părăsit de copiii care au plecat demult din ţară, tace resemnat şi-şi mai răsuceşte o "ţigare”. Se pare că şi-a pierdut viclenia.

Iată că întoarcerea în trecut este totuşi posibilă. Dar nu în vremurile pastorale de altădată şi la valorile lor umaniste, ci în epoca odioşilor ani ’50 şi la „valorile” ei comuniste. Cum numea oare Marin Preda perioada asta, pe care a cunoscut-o şi a descris-o atât de profund? Era ticăloşilor!