FOTO: Cum rezolvă Cluj și Oradea problema parcărilor în oraș. Ce fac șefii Iașului?

Despre ideile şi propunerile discutate la Primăria Iaşi, ziarul nostru a relatat în numeroase rânduri. Totuşi, la nivelul străzii, situaţia rămâne neschimbată, dacă nu chiar mai aglomerată. 

 

 

Lipsa unei centuri ocolitoare este un motiv invocat atât de edili, cât şi de participanţii la trafic şi de ceilalţi ieşeni pentru străzile aglomerate mai ales în orele de vârf şi pentru nivelul mare al poluării. Dar nici Cluj-Napoca nu are o şosea de centură completă. Cum se descurcă aici primăria locală? Prea multe soluţii într-un oraş la fel de mare ca Iaşul nu sunt. Dincolo de pariul pe transportul public de călători, administraţia clujeană face eforturi „să strângă“ maşinile parcate pe marginea străzilor. 

 

Mai multe artere, fie importante sau secundare, sunt în curs de reproiectare a traficului: din patru benzi, din care, câteodată, două sunt ocupate cu autovehicule parcate, vor mai rămâne două pentru trafic, celelalte două vor fi rezervate mijloacelor de transport în comun (dacă există trasee în zonă) şi/sau pistelor de biciclete, respectiv şi lăţirii spaţiilor pietonale. Asemenea decizii se iau în urma unor dezbateri publice serioase, care umplu sala de şedinţe a clădirii Municipalităţii sau care adună mulţi participanţi atunci când discuţiile sunt organizate în zona propusă pentru transformare.

 

 

L-am întrebat pe Ovidiu Câmpean, directorul Direcţiei Generale Comunicare, Dezvoltare Locală şi Management Proiecte, de la Primăria Cluj-Napoca, despre soarta maşinilor care parchează în asemenea zone. El ne-a prezentat cele două soluţii puse în aplicare în oraş: parcările etajate, subterane şi supraterane, şi locurile de parcare foarte scumpe din zona centrală. Clujul are şase parcări etajate construite şi patru în stadiul de şantier, fiecare cu o capacitate între 160 şi 400 de locuri. Altele zece sunt în diferite faze de proiectare sau licitaţie. Cât priveşte tariful pe un loc de parcare „la bordură“, acesta începe de la 3,50 de lei pentru o jumătate de oră, apoi 7 lei/oră, pentru ca, după două ore, să crească exponenţial. 

 

 

Şi Oradea a recurs la soluţia parcărilor etajate. Prima dintre ele a fost construită în 2014, cu o arhitectură potrivită cu zona Centrului Vechi, unde se află, şi cu o capacitate de peste 450 de locuri. De remarcat că locuitorii din apropiere pot obţine un abonament de parcare pentru 110 lei/lună, preţ similar cu cel al parcărilor din Cluj-Napoca.

Oradea are o Strategie privind parcările din municipiu, pe care administraţia face toate eforturile să o finalizeze până la sfârşitul anului viitor. În prezent, în oraş sunt în construcţie nu mai puţin de patru asemenea obiective finanţate de de Municipalitate, cu o capacitate însumată de peste 1.500 de locuri. Cele mai multe sunt subterane, aşa cum e cea de pe malul Crişului Repede, în Centrul Vechi, deasupra căreia va fi amenajată o esplanadă în trepte.

 

 

În Iaşi, singura parcare etajată subterană este cea de la Palas, cu o capacitate de 2.500 de locuri. Parcarea este însă în cea mai mare parte a zilei aproape plină. O altă parcare subterană, pe patru niveluri şi având 160 de locuri, este în construcţie lângă sediul SRI, în vreme ce un proiect similar, cu 180 de locuri, ar urma să fie realizat în Dacia, pe strada Strămoşilor, printr-un parteneriat public-privat. Alte câteva posibile amplasamente pentru construcţii similare sunt abia în faza discuţiilor.