FOTO: Ultimul drum al profesorului Ioan Caproşu, rămas în istorie

„A fost singurul dintre profesorii care pe i-am avut în facultate care m-a împins, care s-a implicat încă de atunci, de la licenţă. Eu aşa am să mi-l aduc aminte”, a spus unul dintre studenţii săi. La înmormântarea sa, profesorul a reuşit şi o minune: în cimitirul Eternitatea l-au condus spre locul de veci reprezentanţi din toată comunitatea de istorici din Iaşi.

Dezbinată de certuri, unele ridicole, alte întemeiate, aceştia au fost alături de cel pe care l-au numit unul dintre ultimii mari istorici rămaşi în viaţă ai Iaşului. Un simpozion din toate specializările, cum rar vezi chiar şi atunci când pandemia nu opreşte toate întâlnirile faţă în faţă. Un simpozion continuat şi în Eternitatea, fiindcă profesorul Caproşu e înmormântat în apropierea istoricului Ioan Ciupercă, care a murit în 2012.

„Ce poate fi mai frumos decât să reconstitui trecutul ţării tale?”

La finalul slujbei ţinute de un sobor de trei preoţi, predica stângace a preotului a amintit că profesorul Ioan Caproşu a murit în oraşul a cărui istorie o cunoştea atât de bine. De fapt, majoritatea istoricilor mari ai Iaşului sunt îngropaţi în locul cel mai încărcat de istorie din tot oraşul: cimitirul Eternitatea. La câteva zeci de metri de mormântul profesorului Caproşu se află monumentul dedicat eroilor francezi care au ajutat România într-unul dintre cele mai grele momente din istoria ţării: în 1917, când capitala era în Iaşi.

Soldaţii care au murit pe front, conducătorii lor, dar şi medicii şi asistentele care şi-au dat viaţa în lupta cu tifosul exantematic. În urma preotului, acad. Victor Spinei a vorbit, reprezentând Academia Română, unde profesorul Ioan Caproşu a fost numit membru de onoare. Acad. Spinei i-a făcut cea mai caldă descriere istoricului: un om care a deranjat pe mulţi, făcând istorie „pe bune” atunci când regimul cerea înflorituri şi care a avut un simţ al realităţii atât de bun încât nu îi critica doar pe cei care nu erau profesionişti, ci şi pe cei care păcăleau meseria.

„A fost un om exigent, intransigent, a deranjat pe mulţi şi asta a fost foarte bine. A fost redactor al anuarului Institutului A.D. Xenopol, i-a ridicat statutul extraordinar şi cât s-a ocupat el de revistă, anuarul a fost cea mai bună revistă din ţară în acest sens”, a spus acad. Victor Spinei. Decanul Facultăţii de Istorie, prof.dr. Lucreţiu Bârliba, a vorbit despre dragostea pe care o nutrea în el profesorul Caproşu pentru cercetare, pentru discipolii săi, pentru universitate şi pentru ţară.

„A rodit dragostea în modul cel mai frumos în domnia sa. Era un om exigent şi nu exterioriza dragostea, dar lumea noastră a fost înfrumuseţată prin faptele domniei sale, fapte călăuzite de dragostea sa. Ce poate fi mai frumos decât să reconstitui trecutul ţării tale? Facultatea de Istorie îi este recunoscătoare pentru tot ceea ce a făcut. Ştiinţa românească la fel”, a spus prof.dr. Lucreţiu Bârliba. În cuvântările care au urmat s-a mai spus un important lucru despre profesorul Caproşu, care nu este mereu valabil şi astăzi: înainte de a ajunge la catedră să predea s-a asigurat că are cu ce se prezenta în faţa studenţilor. Timp de 30 de ani a fost cercetător şi apoi a decis că momentul să predea, să dea mai departe, să se asigure că are cine să îi continue munca. A strâns oamenii în jurul său, i-a ajutat, dar i-a certat. Iar în ziua de luni, 12 aprilie 2021, tinerii i-au arătat profesorului Caproşu că nu a fost uitat.