Managementul pacienţilor cu sângerări digestive este adesea multidisciplinar, implicând medicina de urgenţă, gastroenterologia, ATI , chirurgia şi radiologia intervenţională. Esenţial în îngrijirea acestor pacienţi este prezentarea cât mai timpurie la camera de gardă pentru stabilirea diagnosticului şi iniţierea tratamentului.

Hemoragiile digestive se împart în 2 categorii după originea sângerării:

• hemoragii digestive superioare, cele provenite de la nivelul esofagului, stomacului sau duodenului şi
• hemoragii digestive inferioare atunci când sursa pierderii de sânge se află inferior de duoden, cel mai frecvent la nivelul colonului.

În funcţie de amploarea sângerării acestea se clasifică în:

• hemoragii acute în care exteriorizarea sângerării este evidentă, de o amploare variabilă ( scaune cu sânge proaspăt / scaun negru ca păcura, vărsături cu sânge proaspăt/ cu aspect de zaţ de cafea);
• hemoragii obscure atunci când acestea persistă sau reapar dupa examene endoscopice negative;
• hemoragii oculte în care sângerarea este de mică amploare dar repetitivă, pacientul adesea nu o sesizează şi se prezintă la medic pentru simptome legate de anemia provocată de aceasta.

Factorii de risc legaţi de hemoragiile digestive sunt: ulcerul gastroduodenal, varicele esofagiene din afecţiunile hepatice avansate, diverticulii tubului digestiv, polipii, angiodisplaziile, tumorile maligne, hemoroizii, fisurile şi fistulele anale, afecţiuni reumatologice pentru care s-au prescris medicamente antiinflamatoare,  pacienţii spitalizaţi pentru alte afecţiuni, în special cei care au suferit intervenţii chirurgicale majore.

Managementul pacientilor cu sângerări digestive implică parcurgerea unor etape esenţiale.

Evaluarea iniţială şi resuscitarea acolo unde se impune, cu stabilirea amplitudinii sângerării, prelevarea de analize de sânge pentru evaluarea globală a pacientului şi stabilirea grupei sanguine în eventualitatea necesităţii unei transfuzii şi iniţierea monitorizării pacientului.

Examinare fizică şi anamneză amănunţită pentru identificarea factorilor de risc, antecedentelor medicale sau chirurgicale şi eventuala medicaţie folosită de către pacient.

Localizarea sângerării prin examinare endoscopică, angiografie în cazuri selecţionate sau, când se suspicionează o sursă hemoragică la nivelul intestinului subţire, capsula endoscopică poate aduce informaţii importante.

Iniţierea terapiei – în funcţie de aspectele stabilite în etapele anterioare avem la dispoziţie o varietate de opţiuni terapeutice: tratament medicamentos, endoscopic, angiografic sau chirurgical, fiecare caz în parte suscitând una sau mai multe dintre acestea.

La majoritatea pacienţilor sângerarea digestivă se opreşte spontan ceea ce permite evaluarea electivă a sursei acesteia. Totuşi, în peste 15% din cazuri sângerarea majoră persistă, necesitând măsuri medicale urgente ( resuscitare, evaluare şi tratament).

Deşi mijloacele de evaluare şi cele terapeutice au cunoscut îmbunătăţiri semnificative în ultimii 15 ani, mortalitatea în aceasta afecţiune rămâne semnificativă ( cca 5%), cu atât mai sever fiind prognosticul în cazul pacienţilor care dezvoltă o sângerare digestivă în cursul internării pentru alte patologii.

Hemoragia digestivă este o condiţie medicală cu potenţial risc vital ce impune prezentarea urgentă la medic în vederea evaluării şi adoptării atitudinii terapeutice optime fiecărui caz în parte.

Dr. Gabriela CANSCHI

Medic primar chirurgie generală

Spitalul Clinic CF Iaşi