În caz de agresiune rusească, ne bazăm pe tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul!

* Un general american a declarat mai zilele trecute că Rusia ar putea ataca Odesa şi România (chiar ocupa, a spus el); nu suntem chiar atât de pesimişti, având câteva motive, după cum se poate vedea:

* Militarii ruşi ar intra în România, să o ocupe, doar printr-o debarcare pe litoral sau prin nord-est, prin Moldova; în primul caz, vor nimeri în Mamaia, vor bea în cluburile de fiţe până când vor rămâne fără bani şi tehnică de luptă (adică un sfert de oră), apoi vor fi nevoiţi să se mute în Vamă, unde vor cânta la balalaică, pentru bere şi ţigări.

* Dacă militarii ruşi vor intra prin Moldova, crezând că Viorica Dăncilă a scos ţara din noroaie, vor avea surprize, văzând că există doar un singur metru de autostradă şi că unele drumuri au mai puţine marcaje decât gropile în care le vor rămâne tancurile, cu şenilele rupte, spre bucuria localnicilor amatori de fier vechi.

* Mulţi veterani din Armata Roşie, care ne-a invadat ţara în 1944, s-au plâns şi atunci de maidanezi, pe motiv că le-ar fi ros nu doar pâslarii şi cizmele, ci şi tancurile T-34. Analiştii militari estimează că numărul câinilor comunitari din România a crescut şi că aceştia au devenit mult mai periculoşi, fiind capabili să se apuce cu colţii şi să se ţină inclusiv de roata unui avion care decolează.

* În caz de ceva, oştenii români sunt cam puţini, dar ştim că tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul, ne e prieten numai nouă. Pe lângă faună şi floră, la o nevoie putem pune bază şi pe câteva plutoane de fanfară, cu experienţă în domeniul muzicii de chef şi voie bună, pe măcar o companie de dame de companie (acceptă şi bonuri de masă, dacă nu-s bani) şi mai multe popote dotate pentru fabricarea armelor de nimicire în masă (la felurile de mâncare pe bază de fasole ne referim).

* Dacă deocamdată stăm prost pe partea aviaţiei (MiG-urile sunt pe ducă, în timp ce F-16 încă nu trag la parametrii maximi), putem compensa cu intendenţa, adică în loc de escadrile şi piloţi băgăm espadrile şi chiloţi. Stăm bine cu artileria, la câte tunuri se trag în ţară şi la câte baterii de vin consumă în fiecare zi rezerviştii români; poate că nu avem destui vânători de munte, însă există mulţi pescari şi foarte mulţi braconieri, care formează o adevărată flotă. În rest, ne putem baza, ca de-a lungul istoriei, pe plăieşi, că stăm mai prost cu dorobanţii şi roşiorii.