In vino evolutio veritas?

În urmă cu mai bine de 2,5 milioane de ani, pe pământul atunci foarte fertil al Africii si poate al Eurasiei, se întâmpla unul din miracolele biologice despre care putem fi foarte siguri că s-au întâmplat (chiar dacă nu avem cele mai irefutabile dovezi) în istoria planetei. Încet, încet, din amestecul diverselor specii de hominizi care populau pământul la vremea aceea, se separa o populaţie cu o trăsătură foarte aparte. Avea, faţă de strămoşii lui, un creier de cel puţin două ori mai mare şi cu probabil de 4 ori mai mulţi neuroni. Apărea pe faţa pământului Homo sapiens, cu creierul sau cu un număr uriaş de neuroni, şi care avea să schimbe definitiv faţa planetei, după cum suntem mărturie fiecare dintre noi. Povestea e pe atât de plină de suspans, pe cât e plină încă de mister, însă un lucru e clar: ceva a făcut ca aceşti noi oameni să îşi poată permite un consumator de energie atât de uriaş precum e un creier cu aproape 100 de miliarde de neuroni. Dacă ar fi mâncat doar crudităţile sau carnea negătită pe care şi le procurau din natură, nu ar fi avut timpul fizic într-o zi să consume suficientă mâncare încât să susţină şi un corp musculos şi bine antrenat, şi un creier de asemenea dimensiuni (şi oricum nu ar fi putut petrece absolut toată ziua mâncând).

Şi atunci, ne întrebăm, împreună cu mulţii alţii, cum a fost posibilă o asemenea „magie” biologică. Primul răspuns foarte isteţ a fost: mâncarea gătită. Prepararea termică a alimentelor crude aduce un imens beneficiu energetic şi de digestie a unor alimente a căror procesare a început „în afara” corpului. Descoperirea focului şi a efectelor lui asupra cărnii şi a celorlalte alimente crude (legume şi ce or mai fi mâncat oamenii începutului) a oferit suportul statornic pentru dezvoltarea unui creier cum nu se mai văzuse pe faţa pământului până atunci. A fost o explicaţie care a mulţumit pe cei mai mulţi dintre cei bulversaţi de acest eveniment preistoric. Pe cei mai mulţi, dar nu pe toţi.

Imagine creată de autor cu ajutorul Bing AI image generator

Prima problema e că creierul uman a început să se mărească în urmă cu 2,5 milioane de ani, cu un milion de ani înainte de primele dovezi ale gătitului, sugerând că o altă schimbare alimentară a stimulat această creştere. Deci, ceva a oferit oamenilor preistorici suficiente calorii încât să îşi poată „creşte” creierul până la dimensiunile actuale (şi ne referim, din nou, la numărul uriaş de neuroni şi nu la dimensiunea fizică). Un nou studiu al unui grup de cercetători de la Harvard sugerează că alimentele miraculoase care au furnizat aportul caloric necesar pentru a alimenta creierele mai mari la strămoşii noştri au fost alimentele fermentate. Şi au două argumente congruente care sunt foarte convingătoare. Adaptarea intestinului uman la alimentele fermentate şi prevalenţa lor în toate culturile susţin această ipoteză. Dacă ne gândim că e chiar uşor să obţii, absolut accidental, fermentaţia diverselor alimente, ipoteza poate acoperi perioada de 1 milion de ani de creştere a creierului, până la apariţia focului şi a mâncării preparate termic. Şi dacă e aşa, înseamnă că şi alte delicii ale fermentaţiei au fost descoperite foarte devreme. Şi, având în vedere că nu există populaţie pe faţa pământului să nu aibă o formă tradiţională de alcool obţinut prin fermentaţie, se întrevede o ipoteză foarte probabil adevărată. Într-o singur accident, două descoperiri fundamentale. Hai noroc!

Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei Creierului Iaşi