Infiltraţiile reprezintă administrarea unor substanţe medicamentoase prin injectare fie în articulaţii, fie în ţesuturile moi din jurul articulaţiilor. Se pot face la nivelul genunchilor, gleznei, umărului sau la nivelul coloanei vertebrale – infiltraţii paravertebrale. Cele mai utilizate substanţe pentru administrarea prin infiltraţii sunt corticosteroizii şi substanţele vâscoelastice care conţin acid hialuronic. Acestea din urmă se recomandă pentru injectarea intraarticulară cel mai frecvent la nivelul genunchiului.

„Pacienţii trebuie să înţeleagă că aceste metode terapeutice nu vindecă afecţiunea de bază pentru care sunt recomandate, cea mai frecventă fiind artroza. Această boală degenerativă duce în timp la degradarea articulaţiilor şi trebuie puse în practică cât mai multe din recomandările specialiştilor pentru a-i încetini evoluţia. Infiltraţiile cu corticosteroizi pot diminua pentru moment inflamaţia şi durerea. Astfel permit pacientului să efectueze mişcări cu mai multă uşurinţă, dar nu vor vindeca boala. Infiltraţiile cu acid hialuronic au alt efect: îmbunătăţesc calitatea lichidului sinovial din articulaţia afectată şi protejează astfel cartilajul articular, acţionând ca un lubrifiant articular în artroza în stadiu incipient”, arată dr. Irina Cuibaru, medic şef al Secţiei de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie din cadrul Spitalului de Recuperare Iaşi.

Aceasta a mai precizat că dacă infiltraţiile cu corticosteroizi se recomandă mai ales în crizele dureroase, cele cu acid hialuronic pot fi efectuate periodic, în afara crizelor dureroase.

Infiltraţiile cu corticosteroizi

Produsele cele mai folosite în infiltraţiile cu corticosteroizi sunt Diprophos sau Dexametazonă. Se utilizează mai ales în crizele dureroase din boli degenerative ale articulaţiilor, cum sunt artrozele, în durerile acute de spate (lumbago acut), dar şi în afecţiuni inflamatorii cum sunt tendinitele, bursitele, artritele.

„Diprophosul este cel mai frecvent  recomandat pentru infiltraţii în crizele dureroase. Utilizat de mulţi ani în practica medicală curentă, are efect rapid de scădere a durerii şi a inflamaţiei. Manevra produce de obicei un disconfort minimal, dar asigură ameliorarea sau chiar dispariţia spectaculoasă a durerii, cu reluarea mobilităţii. Fiind administrată local, doza de corticosteroizi nu va avea efecte sistemice notabile, dar necesită prudenţă la pacienţii cu hipertensiune sau diabet. Subliniez însă că infiltraţiile cu cu corticosteroizi nu vindecă, ci doar reduc inflamaţia şi durerea. De aceea este necesară o perioadă de relativ repaus sau de protejare a articulaţiei la nivelul căreia se realizează infiltraţiile. După dispariţia durerii mulţi pacienţi sunt tentaţi să-şi reia activitatea fizică la nivelul anterior apariţiei durerii. Dar, dacă nu respectă perioada de repaus recomandată pentru fiecare afecţiune alături celelalte sfaturi ale specialistului, există riscul ca durerea să reapară mai accentuată”, a explicat dr. Irina Cuibaru.

Aceasta a mai adăugat că există nişte reguli care trebuie respectate în infiltraţiile cu corticosteroizi: nu se recomandă repetarea lor foarte frecventă, numărul de infiltraţii fiind limitat de obicei la 3 pe an pe o articulaţie. Recomandările se fac în funcţie de fiecare caz în parte şi trebuie respectate condiţiile de asepsie. Abuzul utilizării de produşi croticosteroizi chiar şi prin administrare locală sub formă de infiltraţii poate duce la apariţia efectelor adverse cum ar fi creşterea glicemiei, a tensiunii arteriale sau edeme.

„Administrarea de produşi corticosteroizi prin infiltraţii este o metodă foarte eficientă în crizele dureroase. Permite mobilizarea rapidă a articulaţiei respective, cu reducerea spectaculoasă a durerii, dar subliniez încă o dată: nu vindecă afecţiunea care a cauzat simptomele. Pentru a ajunge cât mai rar la crize dureroase care să necesite infiltraţii pacientul trebuie să urmeze recomandările specialistului privind celelalte măsuri care încetinesc evoluţia bolii şi care o pot ţine sub control. De exemplu, în artroză pacientul trebuie să practice constant exerciţiile de gimnastică medicală învăţate de la un kinetoterapeut, trebuie să evite eforturile fizice excesive, mişcările şi poziţiile vicioase care solicită articulaţiile şi le deteriorează şi mai mult, să meargă periodic în staţiuni la cure balneoclimaterice”, spune dr. Irina Cuibaru.

Injecţiile intraarticulare cu acid hialuronic ajută în artroza incipientă a genunchiului!

Preparatele cu acid hialuronic se administrează prin injectare intraarticulară. Cel mai frecvent se injectează la nivelul articulaţiei genunchiului afectat de artroză, dar se pot administra şi la nivelul tendoanelor sau în structurile din jurul articulaţiilor.

„Trebuie în primul rând precizat că injecţiile intraarticulare cu acidul hialuronic ajută în tratamentul artrozei aflate în stadiile incipiente sau moderate. Aceste injecţii nu au o mare eficienţă în artrozele avansate în care deja este indicată intervenţia chirurgicală. Acidul hialuronic este un component al lichidului sinovial din genunchi. În cazul articulaţiilor sănătoase acest lichid lubrifiază articulaţia, facilitând o mişcare fluidă, fără frecarea oaselor şi acţionează ca un absorbant al şocurilor transmise la nivelul genunchiului. Scopul acestor injecţii este îmbunătăţirea proprietăţilor lichidului articular, protejând cartilajul articular şi acţionând ca un fel de “vaselină pentru articulaţii”. Atenţie: nici în acest caz nu vorbim de o vindecare a bolii! Injecţiile cu acid hialuronic nu pot diminua uzura articulară deja produsă. Dar scad simptomele de durere şi oferă o mai mare mobilitate articulaţiilor afectate, încetinind astfel evoluţia spre o degradare şi mai accentuată”, arată dr. Irina Cuibaru.

Aceasta a mai precizat că deşi sunt intrate în practica medicală de mulţi ani, injecţiile cu acid hialuronic nu sunt compensate de casa de asigurări de sănătate. Având un cost destul de ridicat, implică un efort financiar pentru pacient, recomandându-se repetarea acestora periodic dacă se observă un efect benefic. Există mai multe variante de preparate: există variante cu trei administrări la un interval de o săptămână sau variante cu o singură administrare  care se poate repeta la 6 luni sau la 1 an.

„Recomandarea şi administrarea acestor injecţii cu acid hialuronic trebuie făcute  doar de medicul specialist în recuperare, ortopedie sau reumatologie. Nu vorbim de o injecţie pe care o poate administra un asistent medical. Subliniez că aceste injecţii nu sunt eficiente în formele avansate de artroză când soluţia este o intervenţie chirurgicală. Rezultatul este cu atât mai bun cu cât artroza este în stadiu incipient. De asemenea, injecţiile cu acid hialuronic trebuie însoţite de acel set de măsuri complexe care scad ritmul de uzură a articulaţiilor. Foarte importantă este gimnastica medicală. Kinetoterapeutul poate învăţa pacientul un program de exerciţii fizice, menit să corecteze posturile şi deprinderile de mişcare greşite, precum şi să tonifieze musculatura din zona articulaţiei afectate. Odată învăţate, acestea pot fi efectuate zilnic, acasă. Bineînţeles, se adaugă şi măsuri care diminuează suprasolicitarea şi degradarea articulaţiilor: scăderea în greutate, evitarea eforturilor disproporţionate, cure  anuale în staţiuni balneoclimaterice”, a completat dr. Irina Cuibaru.

Aceasta a adăugat că există şi o altă variantă de infiltraţii care se practică în centrele medicale private: infiltraţiile cu plasmă îmbogăţită cu trombocite (PRP). Utilizată mai frecvent în cazul sportivilor, procedura poate fi benefică în anumite afecţiuni: artrozele, tendinitele, fracturile.

„Este o procedură care probabil se va răspândi în viitor şi care are efecte benefice în anumite situaţii.  Vorbesc de efecte benefice, nu de efecte miraculoase. Subliniez că pacienţii nu trebuie să se aştepte la minuni de la nici un medicament sau terapie”, a încheiat dr. Irina Cuibaru.