Caută 
1 MIN
Veneam cu trenul de la Chişinău, eram singur în compartiment, când au intrat doi haidăi, unul mai mare ca altul. Primul m-a ridicat ca pe un fulg şi s-a apucat să mă purice. Şo-şo! mi-a făcut semn să tac. Al doilea s-a apucat să controleze prin compartiment. Nimic! Tipii apoi au ieşit.
După aceea a intrat un individ cu căpşorul ca un ou de raţă, cu buzele împletite. Semăna izbitor cu Putin.
– Vladimir Vladimirovici, vî?
– Da, ia.
Mai departe discuţia cu dumnealui am purtat-o în ruseşte, doar o traduc aici pentru dumneavoastră.
Am rămas prostit o vreme, apoi l-am întrebat:
– Unde mergeţi?
– În Italia la doctorul Cavalcanti de la Milano. Am o tumoare, cred că ai citit prin ziare, şi cică doctorul ăsta ştie s-o tămăduiască. Aşa mi-au spus gheneralii doctori.
Mă uitam mut la el, aşa că a continuat:
– De ce nu a venit doctorul Cavalcanti în Rusia, vrei să întrebi?
– Îhî!
– Ei, bine, doctorul Cavalcanti nu vrea să vină, aşa că eu, preşedintele celei mai mari ţări din lume, trebuie să merg la el, a spus Putin oarecum enervat. Hai, întreabă-mă ce vrei să mă întrebi. N-avem timp prea mult. Ştiu că scrii la ziare, ţi-am citit dosarul.
– Ce aveţi cu Ucraina? mi-a venit pe buze prima întrebare.
– Dragul meu, eu nu am nimic. Dar ghinărarii mei au. Şi nu mai pot scăpa de gura lor. Plus că rusul obişnuit, să ştii (uite, de asta nu sunteţi conştienţi voi, românii), vrea o Rusie mare, balşoaie, ca altădată. Aşa s-a obişnuit. Tot victorii, tot victorii. Şi bavardage politicianist.
– Oho, ştim şi franţuzeşte!
– Am învăţat când eram la KGB.
– Aha! Vasăzică tot e bun la ceva KGB-ul.
– Ascultă-mă ce-ţi spun, dar să nu mai spui la nimeni: Fără KGB, Ohrana sau cum i-o mai zice Rusia nu poate.
– Chiar aşa?
– Chiar aşa. Dar asta să n-o scrii. Oricum, eu nu am să recunosc niciodată că am zis aşa ceva. Nu vreau să-mi ridic în cap ghinărarii.
– N-o să mai fie Rusia cum a fost. Cel puţin nu aşa curând.
– Aşa cred şi eu, dar ce să le fac? Cum ziceţi voi: Până nu se urcă Ivan pe divan… Gata, aici trebuie să cobor. Do svidania!
– Do svidania, Vladimir Vladimirovici. Mi-a făcut plăcere! Nu vă urez uspeh (succes).
Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist
Articolul face parte din seria „Oameni şi istorie – portrete din vremurile de acum”,
tema de meditaţie propusă de redacţie colaboratorilor de la pagina de Opinii, la sfârşitul anului 2022.
Îți recomandăm
