Învăţătorul de modă veche Spiridon Andrieş, faţă în faţă cu Facebook-ul

În urmă cu două zile, un învăţător de modă veche de la Colegiul "Mihai Eminescu" din Iaşi, autor de manuale şcolare, a fost obiectul satirei şfichiuitoare a cel puţin două mii de semeni. S-a râs copios pe seama faptului că ditamai dascălul nu ştie gramatica elementară de clasa a doua. Părintele unui elev din clasa pe care o păstoreşte a publicat facsimil după o lucrare a băiatului în care învăţătorul a corectat cuvântul “patinoar” cu “patinuar”. Facebook-ul s-a aprins deodată şi, în câteva ore, 2.000 de share-uiri au propulsat ştirea la nivel de subiect de primă importanţă naţională. Conducerea şcolii a demarat o cercetare internă, fără să dea alte amănunte. Presa s-a inflamat în cascadă, pornind din Iaşi până în capitală. Ministrul Învăţământului a reacţionat imediat, s-a declarat îngrozită de eveniment şi a cerut comisie de anchetă. Părea că avem de-a face cu un fake-teacher, un dascăl care şi-a falsificat diploma, după exemplul doctorului fals.

Dacă spre seară nu ar fi apărut o ştire care să sugereze că situaţia se poate întoarce cu 180 de grade, probabil că până la miezul nopţii doamna Viorica Dăncilă ar fi dat o ordonanţă de urgenţă. Informaţia care a schimbat opinia invoca faptul că dascălul ceruse copiilor să copieze mai întâi exerciţiul cu greşeli şi apoi să le îndrepte. Corectura sa, care părea aiurea, atrăgea de fapt atenţia copilului că nu a copiat mai întâi formularea eronată, pentru ca mai apoi să facă rectificările. Situaţia este incertă, dar în mod vădit dascălul nu este un neştiutor, iar în cel mai rău caz ar putea fi victima unei erori cauzate de propria neatenţie. A mai ieşit la iveală că între el şi tatăl copilului există de multă vreme un conflict deschis şi intens.

Luat în balon de miile de oameni contrariaţi de o asemenea greşeală, învăţătorul  nu a fost, se pare, în stare să reacţioneze imediat pe facebook. De altfel, nici nu are cont. Administraţia şcolii nu l-a ajutat. Sindicatul care-l reprezintă  a vorbit frumos de el, dar nu a dat amănunte clarificatoare. Declaraţiile liderilor păreau cumva partizane. Supliciul nefericitului dascăl trebuie să fi fost cumplit. În timpul de mai bine de o zi cât a durat tortura, nimeni nu a pus o compresă rece pe vâlvătaie. Mai spre seară, un alt părinte, care a scris că îl cunoaşte pe învăţător de zece ani, spunea că acesta s-a aflat în pragul unui accident vascular. Dacă acest lucru nu s-a întâmplat, trebuie să mulţumim naturii sau Domnului, care, uneori, par că intervin şi fac adevăratele corecturi.

Exemplul de mai sus ne arată că vremurile pe care le trăim sunt răscolitoare şi dramatice. Noile tehnologii, pe care le folosim fără a le înţelege în profunzime, ne fac cinici, cruzi şi superficiali. Mii de oameni, care se cunosc doar la nivel de like-uri, se pot transforma într-o haită feroce, mânaţi cu toţii, paradoxal, de cele mai bune intenţii. Prinşi în iureşul acestei nebunii, şi luaţi drept ţintă, cei mai în vârstă, mai de modă veche, pot sucomba pur şi simplu. Erorile lor, chiar şi mici, le pot fi fatale. Atâta conectivitate pe reţelele sociale ne schimbă profund. Simţămintele noastre le amanetăm unui monstru de inteligenţă artificială, care ni le exploatează, le aţâţă şi le rafinează în nuanţe amestecate de la iubire la crimă. Prin intermediul reţelelor sociale poţi să fii barbar fără să-ţi dai seama de asta.

Situaţia o găsim, poate în termeni şi mai acuţi, la nivel internaţional. Este ceea ce se cheamă fake news, dar nu numai. Uneori, ipostaze parţiale ale unui eveniment mai mare pot deveni virale cu mesaje distorsionate. În urmă cu o lună, SUA au fost zdruncinate de o poză înfăţişând un tânăr liceean, alb, care râdea superior în faţa unui indian necăjit venit să-şi onoreze strămoşii la memorialul Lincoln din Washington. Într-o ţară în care subiectele identitare domină agenda publică a jumătate din spectrul politic, acest incident a căpătat proporţii apocaliptice. Grupurile radicale au cerut pedepsirea nenorocitului. Colegii băiatului, veniţi în excursie la acelaşi memorial, şi care purtau şepci cu “Make America great again”, sloganul lui Donald Trump, au făcut scut în jurul camaradului lor. Presa a înnebunit şi a prins a ţipa isteric. A doua zi a apărut un film, din alt unghi, care arăta că între cei doi mai exista o persoană, care nu apărea în poză. Un evreu de culoare blestema pe cei care nu-l preaslăvesc pe Dumnezeu şi care, ca în cazul indianului, ar fi fost pedepsiţi pentru necredinţă prin pierderea pământurilor care le-au aparţinut cândva. Puştiul privea, se pare, amuzat, acest spectacol. În privirea sa se putea citi curiozitatea adolescentină. Dar milioane de americani au văzut, pentru o jumătate de zi şi o noapte, superioritate şi dispreţ.

Învăţătorul Spiridon Andrieş a fost apărat de ceilalţi părinţi ai copiilor din clasă. Vocile în favoarea sa au reuşit să echilibreze cât de cât balanţa opiniilor. Urmărind parcursul evenimentului, şi notând cât mai multe aspecte ale acestuia, am fost martorii derapajelor majore de pe reţelele de socializare, dar şi din media clasică.

Este datoria presei în aceste vremuri să încerce să ţină busola în mână. Ceea ce pare că răstoarnă modurile tradiţionale de difuzare a informaţiei nu trebuie să şteargă valorile fundamentale ale profesiei: documentare onestă, extinsă până la completitudine, nepartizană şi lipsită de prejudecăţi.