Istoricul în anii târzii

În ultimii doi ani, ca urmare a unor probleme de sănătate, domnul academician Alexandru Zub este găzduit, la sugestia şi prin bunăvoinţa IPS Teofan, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, la Centrul de Sănătate de pe lângă mănăstirea Văratec. Acesta a fost, cu certitudine, cea mai potrivită opţiune, având în vedere profesionalismul, dăruirea şi empatia personalului monahal şi laic de la Văratec. Domnul academician îşi continuă aici activitatea, reuşind să finalizeze un remarcabil volum de evocări despre perioada detenţiei şi după, să acorde interviuri, să primească personalităţi ale culturii noastre, înalte feţe bisericeşti, scriitori, colegi de breaslă, rude şi prieteni.

Aflat la Văratec, domnul academician Alexandru Zub a decis să doneze cea mai mare parte a impresionantei sale biblioteci de peste 40 de mii de volume, dar şi colecţiile de presă şi periodice, aparatul de lucru, corespondenţa cu personalităţi culturale din ţară şi din lume bibliotecii Dumitru Stăniloaie a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Ele constituie deja fondul Alexandru Zub şi vor sta la baza viitorului Centru de Cercetări Umaniste care va purta numele cărturarului. Recent, Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Iaşilor a dat putere de lege unei hotărâri luate de către Întâistătătorul său, IPS Teofan.

Ca unul care am vegheat împreună cu alţi colegi de profesie şi membri ai familiei, ca domnul academician să păstreze legăturile cu toţi cei care-l preţuiesc – nu puţini, precum se ştie – dar şi cu instituţiile laice ori religioase, mă simt îndreptăţit şi obligat moral, din pricina unor informaţii inexacte apărute în media locale, să fac unele observaţii menite să aşeze adevărul în matca lui firească. Prima observaţie se referă la apariţia în presa locală a ştirii că domnul academician s-ar fi retras definitiv din viaţa publică, fapt neadevărat, având în vedere datele pe care tocmai le-am evocat, care mărturisesc exact contrariul. În al doilea rând, unele comentarii pot lăsa loc speculaţiei că domnul academician s-ar fi călugărit. Bănuim o anumită grabă în documentare şi o posibilă asemănare cu cazul Zoe Dumitrescu-Buşulenga -maica Benedicta. Domnul academician Alexandru Zub nu a luat o asemenea hotărâre, iar din convorbirile cu domnia sa, pot să afirm că nici nu intenţionează să o facă. Aceasta nu înseamnă că monahismul nu se bucură de întreaga preţuire a domniei sale, însă o asemenea opţiune presupune o pregătire specială şi vocaţie.

Toate aceste informaţii şi comentarii nu îşi propun ritoase exerciţii de punere la punct şi cu atât mai puţin intenţia de a alimenta polemici inutile, altminteri contrarii conduitei, filosofiei de viaţă şi spiritului clasic, întemeiat pe măsura şi echilibrul, care-i definesc personalitatea, opera şi viaţa, în toate împrejurările, inclusiv sau mai ales în cele tragice. Din tot ceea ce am dedus în urma repetatelor noastre convorbiri, pot întări concluzia că domnul academician Alexandru Zub rămâne profund ataşat crezului, învăţăturilor, valorilor şi istoriei Bisericii Ortodoxe Române. În fine, merită amintit şi faptul că pe masa de lucru a domniei sale se află un proiect de istorie a Bisericii Ortodoxe Române, iar materialul documentar este deja pregătit. Legăturile temeinice ale domnului academician cu Biserica Ortodoxă Română nu mai au nevoie, de altfel, de dovezi suplimentare, întrucât sunt parte organică din viaţa şi destinul domniei sale. Cum bine ştim din mărturiile domniei sale şi a celorlalţi colegi care au cunoscut experienţa Gulagului, în profunzimea credinţei creştine ortodoxe, deţinuţii politici au găsit calea mântuirii, a iertării, a dreptei judecăţi, dar şi speranţa în regenerarea, prin credinţa şi suferinţa a persoanei umane şi a neamului românesc martirizat în comunism.

Mihai Dorin este istoric şi publicist