Judecătorii de la Tribunal şi de la Curtea de Apel au urmărit un video: unii au spus că e tâlhărie, alţii că e doar furt

Viorel Hulea a fost trimis în judecată în octombrie anul trecut pentru tâlhărie calificată. Procurorii Parchetului de pe lângă Judecătorie l-au acuzat pe acesta că la sfârşitul lunii septembrie, îl agresase şi jefuise pe un ieşean din Movileni pe pasarela pietonală de la Gară.

Hulea îl abordase pe G.C., chipurile pentru a-l ajuta să-şi ducă bagajele. G.C. refuzase, dar Hulea s-a luat după el. S-a poziţionat în spatele viitoarei victime, observând că avea în buzunarul de la spate al pantalonilor un teanc de bancnote.

L-a depăşit din mers şi l-a aşteptat la capătul pasarelei dinspre cartierul Alexandru cel Bun. Acolo, când G.C. a trecut din nou pe lângă el, i-a sustras cei 700 de lei din buzunar.

Magistraţii Tribunalului au coroborat mărturia victimei cu imaginile disponibile.

„Înregistrările video existente în cauză îl surprind pe inculpat în timp ce a imobilizat victima, prinzând-o de geacă, apoi a băgat mâna în buzunarul persoanei vătămate de unde a sustras banii, iar în momentul în care este surprins de victimă, inculpatul nu a înţeles să abandoneze banii, deşi avea această posibilitate, ci s-a smuls cu forţă, pentru a-şi asigura scăparea şi evident, pentru a păstra banii. Se constată, fără dubiu, faptul că actele de violenţă reprezentate de imobilizarea victimei prin prinderea acesteia de geacă au semnificaţia unei întrebuinţări de violenţe, iar nu o simplă luare din posesie, neviolentă, a sumei de bani sustrase”, au precizat judecătorii.

Conform legii, „luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept” constituie infracţiunea de furt, pedepsită cu închisoarea între 6 luni şi 3 ani sau amenda.

„Furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări” reprezintă tâlhăria, condamnată cu închisoarea între 2 ani şi 7 ani. Magistraţii Tribunalului au acceptat încadrarea juridică a faptei, aşa cum fusese prezentată de procurori şi l-au condamnat pe Hulea la 5 ani de închisoare.

Ceea ce judecătorii Tribunalului constataseră „fără dubiu” a fost însă văzut cu totul altfel de magistraţii Curţii de Apel, care au judecat contestaţia înaintată de Hulea. Din aceeaşi înregistrare video, magistraţii instanţei superioare au văzut altceva.

„Se poate observa că inculpatul, în momentul premergător sustragerii, urmăreşte persoana vătămată, mergând în spatele acesteia, după care, cu mâna dreaptă îi ridică puţin geaca, pentru a avea acces la buzunarul din spate al pantalonilor, iar cu mâna stângă îi scoate persoanei vătămate din buzunarul din spate al pantalonilor, portofelul. Persoana vătămată, care se sprijinea cu mâna stângă de bara laterală, pentru a coborî nişte trepte, iar în mâna dreaptă ţinea o sacoşă, sesizează acţiunea inculpatului şi se întoarce mai întâi cu capul şi apoi cu tot corpul înspre acesta, pare că îi pune mâna pe braţ, însă inculpatul se îndepărtează de persoana vătămată”, au constatat magistraţii.

Aceştia au concluzionat că deposedarea lui G.C. de portofel s-a făcut fără exercitarea vreunui act de violenţă din partea lui Hulea. Prin urmare, nu putea fi vorba de o tâlhărie, ci de un furt. Judecătorii au schimbat încadrarea juridică şi, implicit, pedeapsa. Hulea a fost condamnat la 3 ani de închisoare, sentinţa fiind definitivă.