Luptă între fraţi pentru un apartament în Iaşi: la cererea fratelui, judecătorii au dezmoştenit sora aflată în Belgia

Conform plângerii înaintate de Cătălin B., sora sa a plecat în străinătate în 1991, stabilindu-se în Belgia. Ultima oară când a revenit în ţară a fost în 1993, după care a mai ţinut legătura doar sporadic, prin telefon, cu părinţii. Tatăl celor doi a decedat în 2011, iar mama, în 2015, Nataşa B.J. neparticipând la niciuna dintre înmormântări. Singurul care îşi exprimase opţiunea succesorală fusese Cătălin B., care acceptase tacit moştenirea după decesul tatălui, prin luarea în posesie a moştenirii şi expres moştenirea după mamă. Sora sa nu-şi exprimase opţiunea în niciunul dintre cazuri. Cătălin B. a subliniat că în ultimii 20 de ani de viaţă ai părinţilor, el a fost singurul care a contribuit la ajutorarea acestora şi tot el se ocupase de înmormântări. Aceste elemente justificau, în aprecierea lui Cătălin B., pretenţia de a fi singurul moştenitor al părinţilor.

Nataşa B.J. nu s-a prezentat la proces, dar a depus o întâmpinare la cererea fratelui său. Ea a arătat că păstrase legătura cu familia rămasă în ţară, telefonic sau prin internet. După ce începuse să câştige mai bine, trimisese bani părinţilor. Când se întorsese în ţară, fusese primită cu braţele deschise, iar ulterior fratele său venise cu soţia la ea, în vacanţă. Propriile probleme de sănătate o împiedicaseră să vină la înmormântarea părinţilor. După decesul mamei, îi propusese lui Cătălin B. să vândă apartamentul rămas, dar acesta refuzase. În aprecierea sa, discuţiile pe marginea apartamentului din Alexandru cel Bun reprezentau o formă de acceptare tacită.

Conform legii, pentru a putea moşteni, o persoană trebuie fie să fi fost desemnată prin testament de către cel decedat, fie să-i fie rudă. În decurs de un an de la data deschiderii succesiunii, potenţialul moştenitor poate accepta moştenirea sau poate renunţa la ea. Acceptarea poate fi făcută expres, printr-un încris autentic sau sub semnătură privată, ori tacit, printr-un act care nu putea fi făcut decât în calitate de moştenitor. Legea nu stabileşte concret ce fel de act realizat de succesibil reprezintă manifestarea intenţiei de a accepta moştenirea, aprecierea aparţinând instanţei.

Magistraţii Judecătoriei nu au avut la îndemână multe detalii. Corespondenţa prin SMS dintre cei doi fraţi nu era datată şi nici nu menţiona exact despre ce succesiune era vorba, deci nu putea dovedi acceptarea tacită a moştenirii. Nici faptul că Nataşa B.J. trimisese bani acasă nu putea fi interpretat ca manifestând intenţia de a-şi moşteni părinţii. Conform legii, depăşirea termenului de un an pentru exprimarea opţiunii succesorale nu împiedică repunerea în termen. Starea de sănătate poate reprezenta un motiv de repunere în termen, iar sora depusese la dosar numeroase acte medicale. Totuşi, în aprecierea judecătorilor, ele nu acopereau întreaga perioadă scursă de la decesul fiecăruia dintre părinţi. Pentru acceptarea moştenirii nu este necesară prezenţa fizică, ea putând fi făcută şi prin corespondenţă. „Fără a nega problemele medicale, instanţa nu va putea reţine acest motiv ca fiind o imposibilitate absolută de prezentare la decesul părinţilor acesteia şi nici imposibilitatea de a face declaraţie expresă de acceptare a moştenirii după părinţii săi. Instanţa reţine că reclamantul este singurul moştenitor acceptant al succesiunii şi va constata calitatea de unic moştenitor a reclamantului B.C.”, au conchis magistraţii Judecătoriei. Sentinţa a fost contestată de Nataşa B.J., dosarul intrând pe rolul Tribunalului.