Maia Sandu

Astăzi, în Ajunul Crăciunului, Maia Sandu este investită în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.

Legenda spune că Preşedintele nou ales găseşte în camera sa de lucru în prima zi de mandat un birou masiv, din lemn de nuc, cu două sertare. Sertarul de jos, în care sunt păstrate nerealizările trecutului, este locul în care sunt îngrămădite unele peste altele toate veştile rele. Sertarul de sus, cu mult mai mic decât celălalt, este spaţiul dedicat optimismului şi se zice că până acum nimeni nu ar fi găsit cheile potrivite pentru a-l deschide.

În sertarul cel mare de jos, Maia Sandu va găsi zestrea celor 30 de ani de liderism politic falimentar, conducători care mai mult au dezamăgit decât au dus până la capăt un adevărat proiect de ţară, moştenirea unui buget pentru anul 2021 votat de către Partidul Socialiştilor mai mult, parcă, pentru a pârjoli Republica Moldova şi nu pentru a ajuta-o să se dezvolte, conjunctura mai mult decât îngrijorătoare a ratei explozive de infectări cu COVID, relaţiile reci cu Uniunea Europeană şi tensionate cu Rusia, conjunctura transnistreană delicată, parlamentul nefuncţional, exodul populaţiei active şi, implicit, lipsa de cadre de calitate în toate sferele de activitate. 

Pe harta politică a anului 2020, Republica Moldova apare drept o ţară izolată din punct de vedere diplomatic şi economic, acest lucru datorându-se în mare parte îndărătniciei cu care ultimii conducători de la Chişinău au ţinut să nu îşi respecte promisiunile de reformare şi modernizare a ţării. Simbolic, moştenirea lui Igor Dodon constă şi în faptul că pentru prima dată în istoria sa recentă, preşedintele Republicii Moldova nu a avut nici măcar o întâlnire oficială cu omologii săi vecini din România şi Ucraina în timpul mandatului său prezidenţial. 

Dacă va avea priceperea şi răbdarea să desfacă încuietoarea, în sertarul de mai sus, acela al optimismului, Maia Sandu are şansa să păstreze pentru viitor mai multe lucruri importante. Alegerile prezidenţiale din noiembrie – decembrie 2020 din Republica Moldova au arătat fără echivoc ce vor oamenii: lupta deschisă împotriva hoţilor şi a hoţiei, dusă pe baza unei agende ferme anticorupţie gestionate de către Preşedintele nou ales. Este pentru prima dată în istoria recentă (şi învolburată) a alegerilor de peste Prut când un candidat a câştigat un scrutin datorită unităţii şi nu speculând un conflict, iar acest lucru le dă speranţe oamenilor că începând cu noul mandat prezidenţial lucrurile se vor construi pe baza unui interes comun şi nu prin specularea diferenţelor. Conform sondajelor de după alegeri, Maia Sandu, noul Preşedinte al Republicii Moldova, este percepută în acest moment drept o voce deschisă şi transparentă, care promovează integritatea.

Noul Preşedinte al Republicii Moldova îşi va aduce pe birou şi alte dosare care trebuiesc rezolvate de urgenţă: legislativul ostil (moştenit de la ultimele alegeri parlamentare, atunci când Igor Dodon şi-a făcut de cap prin toată ţara, beneficiind de resursele rămase în urma lui Vladimir Plahotniuc, oligarhul care fuge şi astăzi de justiţia din Republica Moldova), precum şi guvernul incompetent care gestionează în acest moment cum nu se poate mai prost atât criza COVID, cât şi criza economică care s-a instaurat la Chişinău. Reformarea justiţiei şi transformarea acesteia într-una funcţională şi corectă, în paralel cu asumarea (şi respectarea) acţiunilor ferme de combatere a corupţiei vor constitui principalele instrumente cu care Chişinăul va putea debloca izolarea pe plan extern a ţării.

Mandatul Preşedintelui investit astăzi la Chişinău va fi unul nu greu, ci foarte greu. Aşteptările societăţii sunt mari şi apăsătoare, pe măsura frustrărilor acumulate în ultimii ani de către o populaţie care a fost nevoită să strângă cureaua până la ultima gaură, fiind martora unei curse continue de înavuţire a unei clase politice profund corupte. 

Problemele Republicii Moldova, multe şi care pot fi găsite în aproape toate domeniile, vor putea fi rezolvate, dar cu siguranţă că nu imediat. Până la urmă ceea ce se petrece astăzi peste Prut (şi parcă nu întâmplător, simbolic, chiar în Ajunul Crăciunului) este la fel ca şi pornirea într-o nouă viaţă a unor tineri care îşi unesc destinele: poate că fiecare şi-ar dori să găsească imediat sub bradul de Crăciun şi o casă, şi o maşină, şi un televizor şi un frigider ori un computer, însă acest lucru nu este posibil atât timp cât nu ai resursele pentru a le avea deodată pe toate.

Viitorul noii familii va depinde strict de înţelepciunea, priceperea, răbdarea şi puterea de muncă a fiecăruia.