Mincinoşii patologici

La fix un an de zile după învestirea Maiei Sandu în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, cel mai bun indicator al faptului că peste Prut lucrurile se mişcă în direcţia bună îl reprezintă reapariţia fenomenului fake news. De la campania de vaccinare, trecând prin apropierea actualului Guvern de la Chişinău, de Uniunea Europeană şi până la campania de curăţare a sistemului judiciar, nici una dintre iniţiativele noului Executiv nu a scăpat fără a fi prezentată într-o lumină defavorabilă de către fostele (?) resurse media ale lui Plahotniuc, Dodon ori Ilan Şor, foştii „politicieni” (actuali fugari cercetaţi penal) care şi-au împărţit ani de zile resursele Republicii Moldova. 

Scumpirile, criza preţului la gaze ori evoluţia pandemiei COVID, toate problemele existente în acest moment în Republica Moldova (la fel ca peste tot în Europa, de altfel) sunt puse în cârca conducătorilor pro-europeni de la Chişinău, iar „analiştii” plătiţi per minciună debitată s-au reactivat şi par foarte zglobii. Desigur, faptul că sponsorii lor au probleme din ce în ce mai mari cu actuala procuratură de la Chişinău (recent Interpolul a confirmat că mai mulţi dintre fugarii – foşti politicieni, actualmente încadraţi de justiţie drept infractori – Republicii Moldova sunt daţi în căutare internaţională pentru a fi aduşi acasă) poate fi o explicaţie a revigorării lor bruşte.

După o scurtă perioadă de tatonare, în peisajul mediatic din Republica Moldova a început tot în această perioadă să se simtă din nou şi propaganda rusă. „Noi avem două tipuri de propagandă, trebuie să recunoaştem, este vorba de propaganda de import şi ea vine din Rusia. Trebuie să recunoaştem aşa cum este. (…) Şi avem propagandă produsă local, de televiziunile locale. Eu foarte mult, dar foarte mult, şi profit de ocazie şi cred că ei mă aud, foarte mult mizez pe noua componenţă a Consiliului Audiovizualului. Unul din subiectele de la Bruxelles, pe care de fiecare dată l-am abordat în toate discuţiile a fost combaterea propagandei şi a ştirilor false. Noi suntem într-un război cu toţi propagandiştii şi mincinoşii, cu cei care produc ştiri false. Am primit asigurări de la oficialii Uniunii Europene că o să ne ajute cu diferite metodologii”, a declarat Igor Grosu, Preşedintele Parlamentului din Republica Moldova, cu ocazia schimbării conducerii Consiliului Audiovizualului, dar şi a postului public naţional „Teleradio-Moldova”.

De altfel subiectul propagandei ruse a fost ridicat şi de către Ingrida Simonyte, prim-ministra Lituaniei, într-un interviu pentru www.newsmaker.md: „Rusia încearcă să demonstreze că în UE nu există valori, însă, pe de altă parte ei se folosesc de avantajele vieţii din lumea occidentală. Îşi trimit copiii la studii în universităţile din Occident, îşi păstrează banii în băncile din Occident, beneficiază de servicii medicale în clinicile din Occident. Cred că ei încearcă să provoace un conflict în societăţi – dezbateri despre migraţie sau despre drepturile minorităţilor. Dacă există posibilitatea de a influenţa asupra luării deciziilor politice interne, vor încerca să facă acest lucru, să formuleze o naraţiune. Rusia vrea să demonstreze că ţările – în special cele care au fost ocupate de Uniunea Sovietică, dar au devenit independente – nu pot reuşi în lumea occidentală, că doar în URSS a fost bine, iar să trăieşti în UE e rău”. 

Însă degeaba fenomenul fake news este gestionat ştiinţific şi cu dedicaţie de către „prietenii” din Rusia dacă în Republica Moldova nu am fi şi martorii fenomenului mincinoşilor patologici, iar aici psihologii ar putea să se documenteze urmărindu-i pe principalii exponenţi ai Partidului Socialiştilor, primarul Chişinăului Ion Ceban şi Igor Dodon, actualul preşedinte „de onoare” (viaţa e şi ironică atunci când o vrea) al socialiştilor moldoveni. 

În timp ce Ion Ceban (fostul comunist, actualmente „apropiat” de valorile României şi Uniunii Europene, fost luptător pentru limba „moldovenească”, conjunctural mare iubitor de limbă „română”) acuză guvernarea că îl „sabotează” organizând deliberat ambuteiaje în Chişinăul gestionat lamentabil de către Primăria pe care o conduce, Igor Dodon luptă şi el pentru a obţine premiul I cu coroniţă la categoria „Mincinosul anului”: „Maia Sandu şi ţările din Occident care o susţin poartă răspunderea pentru tot ceea ce se întâmplă acum în Moldova. Noi am avertizat că Sandu şi echipa sa sunt străini de tradiţiile noastre naţionale, de credinţa noastră ortodoxă şi de valorile familiei”, a tunat şi fulgerat fostul Preşedinte socialist al Republicii Moldova. 

Nici bine nu şi-a terminat domnul Dodon discursul acuzator de la tribuna celui de-al XVII-lea congres PSRM că, ghinion!, Procuratura Generală l-a citat pentru a fi audiat în calitate de bănuit în cadrul cauzei penale „Energocom”, într-un dosar privind importul energiei electrice care a cauzat Republicii Moldova un prejudiciu de aproape 12.000.000 de dolari, fapte înfăptuite în perioada în care el era ministrul Economiei în regimul comunist al lui Voronin. Domnul Dodon, ca un veritabil şi curajos om de stat, a declarat că „nu se află în ţară şi nu a primit oficial nicio citaţie, însă dacă acest lucru se va întâmpla, dă asigurări că va veni la audieri, acţiunea având drept scop distragerea atenţiei societăţii de la problemele reale”. În acelaşi timp, procurorul Mariana Cherpec, responsabil pentru comunicarea cu presa, a confirmat pentru www.jurnaltv.md că Procuratura Generală i-a expediat lui Igor Dodon citaţia de audiere de vineri, 17 decembrie şi că acesta ar trebui să se prezinte în faţa procurorilor luni, 27 decembrie.

Vitalie Călugăreanu, unul dintre ziariştii bine informaţi de la Chişinău, a sesizat însă o sincopă în declaraţiile „curajoase” ale domnului Igor Dodon: cu o zi înainte de primirea citaţiei de la Procuratură pentru a fi recunoscut în calitate de bănuit, fostul Preşedinte al Republicii Moldova – împreună cu soţia sa – tocmai şi-ar fi luat tălpăşiţa la Moscova de pe aeroportul din Chişinău.

De unde, dacă eraţi curioşi, nu s-a mai întors nici până în ziua de azi.