O toamnă nebună la noua Politehnica

“Patron” şi “investitor” salariaţi de club!

De ani buni, fotbalul ieşean îşi tot probează haine de zână, pentru a nu mai fi întreţinuta bugetului local şi a merge la braţul unui Făt Frumos plin de bani. Nici experimentele ratate de adevărata Politehnica (logodna scurtă cu Ionuţ Negoiţă şi intrarea în faliment când acţionar majoritar era Mobilis), nici colaborarea de anul trecut  a noii Poli (înfiinţată în 2010) cu Fotbal Hebdo, care a generat un val de contre între şeful basarabenilor, Arcadie Zaporojanu şi preşedintele executiv al clubului, Adrian Ambrosie, nu au stopat foamea de “privatizare”. Foame sporită în acest an de datoriile de circa 800 000 de euro existente în vară şi de faptul că Mihai Chirica a închis robinetul cu bani publici către club, primarul Iaşului fiind unul dintre puţinii din ţară care consideră că finanţarea fotbalului de la bugetul local a devenit ilegală. Drept urmare, Primăria a dat anunţuri matrimoniale încă din primăvară. Dintre peţitorii găsiţi, controversatul italian Angelo Massone, doi americani plecaţi din Iaşi şi omul de afaceri băimărean Horia Sabo s-a mers pe ultima variantă, mutarea fiind concepută în laboratoarele lui Chirica.

Luna de miere a început cu o lovitură de imagine a lui Sabo, care a obţinut dreptul de utilizare a brandului clubului născut în 1945, după care se alerga de mulţi ani, dar a durat puţin, rufele murdare spălându-se apoi în public.

Printre altele, a ieşit la iveală şi “certificatul de căsătorie”, un contract de asociere ale cărui prevederi blochează multe dintre resorturile logicii. Consiliul Director (practic, Adrian Ambrosie, care, ghidat de Chirica, a tratat cu omul de afaceri, preşedintele CD, Leonid Antohi, doar semnând acordul) şi-a demonstrat încă o dată incompetenţa, acceptând să cedeze controlul clubului fără ca Sabo să vină cu vreun leu sau să depună o garanţie financiară! În plus, nu a fost stipluată nicio clauză clară de reziliere a înţelegerii pe pacrursul sezonului. Nici Sabo nu s-a lăsat mai prejos! Deşi a primit cheile Politehnicii şi a adus lângă el pe un fost internaţional de renume, Tibor Selymes, pe post director sportiv, omul de afaceri a lăsat controlul sportiv lui Ambrosie. Care era deja corigent la multe capitole, între care profesionalism şi sinceritate.

În plus, cu toate că responsabilitatea sportivă a rămas a preşedintelui şi antrenorului, contractul prevede că Sabo e cel care plăteşte dacă nu e atins un obiectiv minimal, locul IX, deşi obiectivul oficial al echipei e locul VI! Şi nefirescul continuă! Sabo e superior lui Ambrosie pe linie executivă (directorul general este peste preşedinte), dar inferior în club (Ambrosie este membru în Consiliul Director). O altă inovaţie marca Poli, dreptul ca două voturi în Consiliul Director să fie egale cu cinci, nu s-a mai pus în practică doar pentru că Sabo nu a mai fost primit în cel mai important for al clubului.  Să mai înţeleagă cineva ceva!

Din păcate pentru Poli, noul director general, de la care se spera că va stopa şirul lung de minciuni şi de gafe manageriale ale  guvernării Ambrosie, şi-a probat imediat limitele. Sabo a crescut enorm multe salarii, i-a pus o clauză de reziliere de 100 000 de euro lui Stoican, mai mare decât suma salariilor anuale ale tehnicianului, chiar dacă retribuţia antrenorului a fost dublată, a gândit un regulament de premiere care nu stimula performanţa. În plus, pe lângă salariile stabilite membrilor echipei sale şi sie însuşi, a acordat prime tatălui său şi a avut şi alte acţiuni prin care şi-a ciuntit credibilitatea. Iar principala problemă a fost faptul că acordurile de sponsorizare pe care a anunţat că le-a atras la club, în valoare de 1,2 milioane euro, şi pe care Ambrosie a spus că le-a văzut, nu s-au concretizat, astfel că stabilitatea bugetară a fost asigurată în principal din drepturile TV. În noua formulă, circul a fost complet!

Sabo a fost tăvălit pe jos public de Stoican într-o conferinţă de presă şi apoi de Chirica, unul dintre “complimentele” primite de directorul general de la primar fiind “hahaleră”. Atacurile edilului şef, despre care s-a spus în vară că i-a promis sprijin economic lui Sabo (promisiune neconcretizată), s-au intensificat după ce directorul general a declarat că la tribuna oficială se consumă alcool, în frunte cu Chirica.

Portavocea primarului, Ambrosie, aruncat apoi într-un scandal urât, în spatele căruia se bănuieşte a fi Sabo, a avut şi el un rol principal în conflictul de la vârf. Preşedintele l-a luat la ţintă pe Selymes, căruia i-a reproşat că are un venit mare la Poli, că a adus mulţi jucători slabi şi că a blocat ilegal plata salariilor pe luna octombrie. Selymes a demontat acuzele legate de salarizare. Ba chiar, pe lângă aducerea de noi dovezi de incompetenţă ale lui Ambrosie (încheierea unui contract care încălca prevederile FIFA), a furnizat noi dovezi de ipocrizie a preşedintelui:  propunerea de amendare a căpitanului Cristea cu 2 000 de euro după un conflict cu Panţîru, deşi l-a protejat declarativ; încasarea de beneficii financiare consistente (salariu cât al directorului sportiv, prime de instalare, de joc şi de obiectiv, deconturi, etc). Selymes, care nu a gestionat înţelept relaţia cu vestiarul, l-a înţepat şi pe Stoican, afirmând că jucătorii pe care i-a adus, cu CV-uri bune, puteau fi puşi în valoare dacă jucau mai mult şi că blocarea pentru câteva zile a salariilor a fost o metodă de stimulare a echipei înainte de meciul cu FCSB.

Rezumatul perfect a ceea ce a ajuns acum fotbalul ieşean, în care “patronul” Ambrosie, cum îi spune Chirica şi “finanţatorul” Sabo şi-au pus salarii consistente, a fost dat de modul în care a fost gestionată ultima săptămână înainte de vacanţă. În care aripa Ambrosie a organizat un banchet, la care nu a participat aripa Sabo, înainte de ultimul meci oficial, cu “lanterna”, FC Voluntari, pe care era echipa era să-l piardă. Un banchet în care tradiţionalele cântece ale echipei au pălit în faţa manelelor interpretate de Stoican, imaginile culese din Capitala Culturii fiind difuzate în toată ţara.

Niciodată pe loc de play-off!

Inconstanţa a fost caracteristica Politehnicii în acest sezon. În start s-a cules ce s-a semănat în vară. Varianta luată în calcul, înlocuirea lui Stoican cu Selymes în cazul în care primul nu avea rezultate, a tensionat din start relaţia dintre cei doi, care, în plus, aveau puncte de vedere diferite. Primul voia să controleze totul la echipă, aşa cum îi dădea voie Ambrosie. Ştiind şi că în iarnă campania de transferări a Iaşului a însemnat un dezastru (Rusu, Mihăescu, Zaharia, Sadik şi Gavrilă), al doilea a vrut să implementeze modelul aplicat pe scară largă în Vest, “conducerea transferă, antrenorul antrenează”. Acest principiu evită riscul de schimbări masive de lot în cazul înlocuirii tehnicienilor şi poate genera şi aducerea de jucători care pot fi vânduţi, pentru a rentabiliza clubul.

Până la urmă, a ieşit un  compromis, Stoican transferându-i pe Petre, Rus şi Gallego, iar Selymes alţi câţiva jucători, aduşi târziu, pe care antrenorul i-a primit cu răceală. Tehnicianul, în conflict cu basarabenii care l-au adus la Iaşi, trecuţi apoi la Mediaş, a renunţat la ideea de a se dispensa de fotbaliştii veniţi pe aceeaşi filieră. Cel mai bun exemplu, Kizito, titularizat în startul sezonului, deşi nu a fost luat de Stoican în cantonamentul de vară!

Startul a fost modest. Remiza norocoasă de la Craiova (10-0 a fost raportul şuturilor pe poartă!) şi egalul cu Astra din Copou au precedat o serie slabă: trei eşecuri în deplasare,  cu nouă goluri primite şi zero marcate şi un succes acasă, de autor, în faţa FC Botoşani, execuţiile individuale ale lui Cristea salvând un joc de ansamblu modest.

Evoluţia îngrijorătoare a echipei, care a stat între rundele III şi VI pe locuri modeste a generat noi transferuri. Au mai fost aduşi jucători cu CV-uri interesante (cel mai tare fiind Enoh, din prima ligă belgiană), au fost readuşi Platini şi Qaka, astfel că din oamenii de bază ai echipei din sezonul trecut mai lipsea doar Jo, care nu dăduse gol în 2018. Având şi avantajul traseului, cu adversari în formă precară, Chiajna, Voluntari şi Dinamo, Poli a legat trei succese consecutive şi a urcat până în buza play-off-ului, pe VII, la egalitate de puncte cu echipele de pe V şi VI. A fost cea mai bună clasare din sezonul de toamnă.

Faptul că a fost o creştere artificială s-a simţit repede. Problemele de exprimare au făcut ca Politehnica să piardă meritat următoarele şase meciuri oficiale, cinci în campionat şi unul în Cupă, patru dintre eşecuri fiind consemnate în Copou. Pragul de jos a fost ajuns în ultima etapă a turului, când nou-promovata din Sibiu, aflată pe loc retrogradant, a câştigat la Iaşi, eşecul la scor în faţa Craiovei care a urmat ducând iarăşi Poli pe o poziţie de retrogradare.

Meciul de la Giurgiu, care a urmat, câştigat cu şansă, dar şi în condiţii speciale (Iaşul a întors rezultatul în inferioritate numerică, lucru meritoriu) a fost semnalul că ieşirea din tunel e posibilă. Aceasta a fost însă amânată, Poli nefructificând apoi două meciuri pe teren propriu. Iaşul a ajuns iarăşi pe loc retrogradabil după eşecul cu FCSB (înaintea căruia Stoican a avut un nou derapaj verbal) şi nu a scăpat nici de complexul Sepsi.

Sezonul a fost salvat cât de cât de o nouă serie de trei victorii consecutive, plasate în decembrie, când antrenorul a reuşit să-şi pună în valoare principala sa calitate, mobilizarea vestiarului. Politehnica a profitat de faptul că FC Botoşani a avut o singură zi de pregătire a derbiului Moldovei faţă de cinci ale sale şi şi-a păstrat coroana de şefă a regiunii şi a trecut de amărâtele Dunărea şi Concordia, care nu mai câştigaseră din septembrie. Din păcate, Iaşul a ratat posibilitatea de a ierna la un singur punct de play-off după ce în ultima etapă nu a fost în stare să treacă de “lanternă”, FC Voluntari având chiar şansa de a se impune în Copou.

În concluzie, Poli nu a speculat faptul că are un lot mai bun decât în campionatul trecut, cu un Flores peste Jo, cu un Sanoh promiţător şi cu alte variante care puteau aduce plusvaloare, şi a beneficiat de condiţii mult mai bune: cantonament de vară derulat în Antalya faţă de Tiraspol, salarii mărite mult şi plătite, cu mici excepţii, la zi, prime de rezultat permanente etc. Nemulţumiri apar şi dacă se ia în considerare unde a dus predecesorul lui Stoican, Eugen Neagoe, pe Sepsi, o formaţie aflată la al doilea an în Liga I, alcătuită în acest an din jucători transferaţi din şapte zări şi că deasupra mai stau şi o nou promovată cu un lot subţire, Hermannstadt ori Mediaşul păstorit de Fotbal Hebdo.

Perspective sumbre

Iarna se anunţă extrem de delicată în Copou. La vârf, săbiile sunt ascuţite în continuare, Sabo nedorind să plece, aşa cum îi cere Ambrosie. Mai mult, fiecare dintre părţi se consideră îndreptăţită să gestioneze perioada precompetiţională, punându-şi piedici. Faptul că Ambrosi a plecat în SUA, alături de Stoican, într-o perioadă în care toţi conducătorii negociază transferuri spune multe despre modul de lucru din Copou.

Un alt aspect problematic este modul în care va fi asigurat bugetul clubului. Aceasta rămâne o dilemă în condiţiile în care s-a intrat deja în drepturile TV care trebuiau încasate la începutul anului ba, după spusele lui Ambrosie, şi în banii direcţionaţi către Centrul de Copii şi Juniori.

Din punct de vedere sportiv, misiunea calificării în play-off rămâne dificilă. Dar nu imposibilă! Poli are de recuperat un decalaj de trei puncte faţă de Astra, având avantajul rezultatelor directe cu giurgiuvenii. Pentru a face uitate puncte irosite cu uşurinţă incredibilă şi amintim aici doar de cele de la Călăraşi, grupare care mai are numai un singur succes acasă, şi cele din Copou cu Hermannstadt sau Voluntari, trupa lui Stoican trebuie să ridice ritmul mult. Aşa cum a făcut-o în startul lui 2018, când după ce a stat tot sezonul sub locul VI a urcat în prima grupă valorică norocos, după un eşec suferit acasă, în ultima etapă, în Copou.

Traseul din mini-retur, care cuprinde trei meciuri în deplasare, la Dinamo, Viitorul şi Hermannstadt şi două acasă, cu Mediaş şi CFR, nu e floare la ureche, însă nici imposibil în condiţiile în care Liga I este o competiţie în care valorile s-au nivelat înspre mediocru.

Pentru atingerea obiectivului e nevoie ca toată lumea să fie mult mai bună. Pe toate palierele!

REZULTATE SEZON TOAMNA

Tur

Craiova – Iaşi 0-0;

Iaşi – Astra 1-1 (0-0). Frăsinescu (’60) – Llullaku (’81, penalty).

FCSB – Iaşi 4-0 (1-0). Gnohéré (’24, ’58), Man (’87), Moruţan (‘90^3).

Sepsi – Iaşi 3-0 (1-0). Viera (’29), Velev (’56), Hamed (’78).

Iaşi – Botoşani 2-1 (2-0). Cristea (’30, ’35) – Roman (’56).

Călăraşi – Iaşi 2-0 (0-0). Alexandru (’56), Kanda (’79).

Iaşi – Chiajna 3-0 (2-0). Albu (’14, autogol), Flores (’35), Bekui (’89).

Voluntari – Iaşi 2-3 (0-2). Căpăţînă (’56), Malfleury (’79) – Cioinac (’13), Sin (’36), Mihăescu (‘90^4).

Iaşi – Dinamo 1-0 (1-0). Flores (’38).

Gaz Metan – Iaşi 1-0 (0-0). Fernandes (‘90^1).

Iaşi – Viitorul 1-2 (1-2). Cristea (’42, pen.) – I. Hagi (’19, ‘45^2, pen.).

CFR – Iaşi 1-0 (1-0). Mureşan (’19).

Iaşi – Hermannstadt 0-2 (0-2). Tsoumou (’22), Dumitriu (’38).

Retur

Iaşi – Craiova 0-3 (0-0). Mateiu (’47), Mitriţă (’53), Koljic (’69).

Astra – Iaşi 1-2 (1-0). V. Gheorghe (’43) – Platini (’51), Cristea (’59, penalty).

Iaşi – FCSB 1-2 (0-0). Flores (’53) – Man (’61), F. Tănase (’77, pen.)

Iaşi – Sepsi 1-1 (1-1). Flores (’21) – Vaşvari (‘8).

Botoşani – Iaşi 1-2 (1-2). Miron (‘6) – Platini (’34), Flores (‘45^1).

Iaşi – Călăraşi 1-0 (1-0). Platini (’33).

Chiajna – Iaşi 3-6 (1-2). Marc (’21, ’64), Albu (’67) – Cristea (‘4, ’57), Sanoh (‘8, ’55), Flores (’48), Platini (‘90^1).

Iaşi – Voluntari 2-2 (1-0). Flores (‘45^1), Enoh (’88) – Tudorie (’56, ’59, penalty).

Linii de clasament

TOTAL           21        8          4          9          26:32  28 p    loc IX

ACASĂ          11        4          3          4          13-14  15 p    loc X

DEPLASARE10       4          1          5          13-18  13 p    loc VIII

TUR                13        4          2          7          11-19  14 p    loc XI

MINIRETUR  8          4          2          2          15-13  14 p    loc VI

Golgeteri: Flores (7), Cristea 6 (2, din pen.), Platini (4), Sanoh (2), Frăsinescu, Bekui, Cioinac, Sin, Mihăescu, Enoh, Albu (Chiajna – autogol).

CUPA ROMANIEI

* Şaisrprezecimi: UTA – Poli 3-3 (2-2; 1-1), 3-5 la loviturile de departajare.

C. Rus (‘4), Matei (’67), Popa (‘114, penalty) – Bekui (‘45^2), Aguinaldo (’82), Enoh (’98, pen).La penaltiuri au transformat Cioinac, Enoh, Rus, Zaharia şi Gallego pentru oaspeţi, care au bătut primii, Manea, Cubleşan şi Popa pentru arădeni, Pop ratând a patra lovitură de departajare executată de gazde.

* Optimi – 30 octombrie – Poli – Viitorul 2-2 (2-2; 0-2), 3-5 la loviturile de departajare

Sanoh (’55), Frăsinescu (’75) – Hagi (’16, din penalty), Măţan (’39). La lovituri de departajare au transformat Hagi, Ciobanu, Achim, Casap, Houri / Platini, Qaka, Bădic. A ratat N’Dongala.

Slabi în tur, buni în mini-retur

^ Dacă în sezonul trecut Poli excela pe teren propriu şi era modestă în deplasare, în acest sezon de toamnă lucrurile s-au schimbat. Deşi a jucat 11 meciuri în Copou, Iaşul e abia pe locul X în ierarhia partidelor disputate pe teren propriu, cu golaveraj negativ! În schimb, în clasamentul meciurilor din deplasare Politehnica e pe VIII, pierzând jumătate din cele zece partide jucate. Diferenţele sunt şi mai mari dacă luăm în calcul turul şi mini-returul. Poli a încheiat prima jumătate a sezonului regulat abia pe poziţia a XI-a, cu un punct peste locul de baraj. În startul celei de-a doua jumătăţi, Iaşul e pe ultimul loc de play-off, la egalitate cu ocupanta locului V, Sepsi. ^ Deşi a avut ca obiectiv ferm calificarea în play-off, Poli nu a ocupat niciodată un loc în prima grupă valorică! Iaşul a stat o singură dată pe locul VII, după etapa a IX-a. În schimb, Poli s-a clasat o dată pe loc de baraj (după runda a III-a) şi a ocupat poziţia a XIII-a, retrogradantă, de cinci ori, după etapele IV, V, VI, XIV şi XVI. ^ Cu 56 de cartonaşe galbene şi patru roşii (Sanoh, direct, în minutul 84 al disputei de la FCSB, Cioinac, în minutul 45 al partidei de la Călăraşi pentru două avertismente, Rus – direct, în minutul 10 al disputei cu U Craiova şi Sin, în minutul 41 al duelului de la Giurgiu, pentru două “galbene”), Poli stă iarăşi prost la capitolul fair-play. Formaţia pregătită de Stoican, care a încasat şi el un “roşu”, la Botoşani, se situează pe locul XII în clasamentul indisciplinei, fiind depăşită doar de Gaz Metan şi FCSB. ^ “Secundul” Kerezsy, care a condus banca atunci când “principalul” a stat în tribună (pe final, la Botoşani, cu Dunărea şi la Chiajna), a avut procentaj maxim de puncte. ^ Iaşul a primit două penaltiuri, cu Viitorul şi la Giurgiu, transformate de Cristea. Poli a fost sancţionată cu cinci lovituri de la 11 metri. Cele din Copou, patru la număr, au fost concretizate de Llullaku (Astra), Hagi (Viitorul), F. Tănase (FCSB) şi Tudorie (Voluntari). La Mediaş, Cobrea a parat execuţia lui Constantin din minutul 16. ^ Flores şi Cristea au marcat împreună jumătate din golurile Politehnicii! ^ Stoican a contat pe 30 de jucători în 21 de partide.

Amicalele verii din Antalya:  1-3 cu Neftci Baku (Azerbaijan) – Ştefănescu; 2-1 cu Al Kharatitiyat (Qatar) 2-1 (1-0) – Ştefănescu, Fr. Cristea;  0-0 cu Celik Zenica (Bosnia); 0-2 cu Malatyaspor (Turcia); 2-2 cu Tractor Sazi (Iran) – Danale, A. Cristea; – 0-2 cu Konyaspor (Turcia).

FLUXUL DE JUCATORI DIN VARA

SOSIRI: Gallego (Saguntino), Petre (Dinamo), Sanoh (Crawley Town), Cobrea (FC Botoşani), Flores (Cartagines), Mimoun (Paris FC), Pîrvulescu (Gaz Metan Mediaş), Rus (CFR Cluj), Mongongu (Montpellier), Roşu (Metaloglobus Bucureşti). Apoi Bekui (Extremadura), Aguinaldo (Ubon United), Enoh (Lokeren), N’Dongala (Botev Plovdiv), Dwubeng (Dreams) Qaka (FCSB) şi Platini (Sanat Naft)

PLECĂRI: Jo (Şerif Tiraspol), Kelava (Inter Zapresic), Jagodinskis (Ventspils), Gavrilă (FC Valletta), Koşelev (Fortuna Sittard), Pedro (Ventspils), Qaka (FCSB), Platini (Sanat Naft) – ultimii doi, ulterior reveniţi; Kizito (Bate Borisov), Ştefănescu (Petrolul Ploieşti).

 

Clasamentul jucătorilor cu minimum 11 notări

 

1. Flores 5,76 (19 jocuri) – cel mai eficient jucător străin adus vreodată la Iaşi; a marcat de şapte ori şi a dat patru “decisive”, deşi a avut un start în care nu a fost pus în valoare.

2. Cristea 5,74 (19 j) – rămâne liderul vestiarului, atât prin ceea ce face pe teren cât şi în afara lui. A dat două pase decisive şi a marcat de şase ori, atingând borna 100 în Liga I.

3. Platini 5.57 (14 j) – reîntors la echipă pe parcursul campionatului, a redevenit treptat un jucător esenţial.

4. Frăsinescu 5,35 (20 j) – liderul defensivei.

5. Qaka 5,31 (13 j) – readus cu surle şi trâmbiţe de la FCSB nu a jucat rău, însă nu a justificat nici pe departe salariul lunar de 10 000 de euro, punctând mai mult la “floricele” decât la eficienţă.

6. Rusu 5,29 (14 j) – fără a rupe gura târgului, a punctat prin constanţă.

7. Mihalache 5,14 (14 j) – s-a simţit faptul că a fost iarăşi chinuit de accidentări.

8. Sanoh 5,09 (12 jocuri, 1 fără notă) – debut catastrofal (eliminare la FCSB), a arătat, treptat, că nu degeaba a jucat în naţionalele de juniori ale Olandei, justificându-şi din plin salariul de 2 000 de euro.

9. Sin 5,03 (17 j) – a intrat mai greu în ritm după accidentarea serioasă de pe finalul sezonului trecut, a devenit om de bază pe final.

10. Cioinac 5,00 (19 j) – start cu mulţi nervi (în primele şase runde în care  a încasat cinci cartonaşe galbene şi unul roşu.  Apoi,  şi-a mai revenit.

11. Panţîru 4,96 (14 j) – start bun de sezon, uşoară scădere apoi. A căzut în dizgraţia lui Stoican după ce a comis penaltiul cu FCSB, jucând doar câteva minute în ultimele cinci etape.

12. Gallego 4,21 (15 j) – a arătat de ce a venit la Iaşi de la o echipă care a retrogradat în liga a patra spaniolă.

Clasamentul jucătorilor cu mai puţin de 11 notări

1. Bosoi 5,50 (3 j, 1 fără notă) – nu a jucat rău la Craiova, în prima rundă, dar apoi a mai fost introdus doar în etapa a VIII-a, la Voluntari şi pe finalul meciului de acasă, cu Dunărea.

2. Târnovanu 5,50 (2 j) – figură frumoasă la debut, cu Sepsi, nu s-a făcut de râs cu Voluntari, la al doilea meci în Liga I.

3. Aguinaldo 5,25 (3 j, 1 fără notă) – a debutat promiţător, contra Chiajnei, a marcat şi în Cupă, la Arad, a mai primit apoi câteva minute şi s-a accidentat.

4. Ştefănescu 5,25 (3 j, 1 fără notă) – a jucat primele trei meciuri, a fost cedat la Petrolul Ploieşti, unde a lăsat o impresie bună.

5. Mihăescu 4,93 (8 j, 1 fără notă) – un gol important, primul din Liga I, înscris la Voluntari şi atât. A rămas la nivelul echipei de unde a fost adus la începutul anului, Juventus Bucureşti.

6. Bekui 4,90 (8 j, 3 fără notă) – a marcat la debutul la Poli, contra Concordiei, a înscris la UTA, în Cupa României, a primit apoi puţine minute, dând o pasă de gol, cu Dunărea.

7. Kizito 4,87 (4 j) – deşi nu a fost luat în cantonamentul de vară, a început titular, nu a lipsit în primele runde şi a fost vândut apoi.

8. Chelaru 4,83 (6 j) – după ce l-a comparat în sezonul trecut cu Chivu, Stoican l-a folosit de cinci ori în primele şase runde, apoi o singură dată, pe final, la Chiajna, în următoarele 15 partide!

9. Petre 4,80 (12 j, 2 fără notă) – început catastrofal, reviriment pe final.

10. Enoh 4,78 (9 j) – nu a confirmat faptul că a fost cel mai aşteptat transfer al verii. A şi fost folosit puţin, marcând în Cupă, la Arad şi în ultima etapă, când a smuls un punct cu Voluntariul.

11. N’Dongala 4,75 (5 j, 3 fără notă) – deşi avea un CV interesant (format la Nantes, jocuri în liga a doua turcă şi la un club bulgar bun, unde a fost titular, Botev) şi un joc plăcut ochiului, a primit puţine şanse, fiind exilat după ce a ratat penaltiul din Cupă, cu Viitorul.

12. Zaharia 4,72 (13 j, 4 fără notă) – a confirmat evoluţia slabă de anul trecut.

13. Pîrvulescu 4,67 (4 j, 1 fără notă) – nu a mai fost utilizat după runda a VI-a.

14. Mimoun 4,50 (5 j) – deşi jucase în liga a doua franceză şi contribuise la un titlu cucerit în Slovenia de Ljubljana a fost tras pe dreapta după etapa a VIII-a, reziliindu-i-se apoi contractul.

15. Bădic 4,50 (3 j, 1 fără notă) – dintr-o accidentare într-alta.

16. Cobrea 4,30 (5 j) – nu a convins, fiind schimbat ca titular şi după singurul succes al echipei cu el în poartă, cel de acasă, cu echipa din Chiajna.

17. Rus 4,00 (10 j, 1 fără notă) – adus ca închizător, a fost folosit, de regulă, fundaş dreapta, unde a dezamăgit. A rămas în istorie prin gestul violent pe care l-a avut asupra craioveanului Mihăilă, pentru care a fost notat cu 0, fiind suspendat drastic.

18. Danale (1 j fără notă) – a primit câteva secunde, la Botoşani, după ce în sezonul trecut prinsese şi tricoul de titular.

Mongongu şi Roşu nu au fost utilizaţi.