Caută 
1 MIN
OdU nr.49/2014 face Legea Educaţiei şvaiţer
Ce este o ordonanţă de urgenţă? Pe scurt: un act normativ emis de Guvern în situaţii extraordinare – de urgenţă, cum ar veni – a căror reglementare nu poate fi amânată.
Recent, Guvernul Ponta a dat o OdU (Ordonanţa de urgenţă nr. 49/2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educaţiei, cercetării ştiinţifice şi pentru modificarea unor acte normative) prin care a modificat în nu mai puţin de 97 de puncte Legea Educaţiei.
Primul lucru de remarcat: este a 49-a ordonanţă de urgenţă numai pe anul acesta! Ponta, deci, care, pe când era în opoziţie, a criticat dur numărul mare de OdU date de Guvernul Boc, iaca, face fix la fel! Ceea ce denotă pe de-o parte o doză „sănătoasă” de demagogie din partea lui Ponta, pe de altă parte veşnicul pompierism dâmboviţan!
Al doilea lucru: care urgenţă, tovarăşi? Care-i situaţia extraordinară care stă la baza necesităţii de-a modifica urgent Legea Educaţiei? Dar când te uiţi mai atent la modificările efectuate, parcă-ncepi să înţelegi: „urgenţa” s-a născut în bună parte din presiunea fabricilor de diplome care au nevoie de cât mai mulţi absolvenţi dornici să devină studenţi, indiferent cum, indiferent unde, principalu-i să poată să dea banul (taxa) şi să se aleagă c-o diplomă.
Foarte interesante şi bătătoare la ochi din prima mai sunt şi modificări precum acestea: „Concursul de ocupare a funcţiilor de director şi de director adjunct nu mai este organizat de Consiliul de Administraţie al şcolii, ci de către inspectoratul şcolar” (ceea ce se poate traduce prin re-centralizare, deci politizare şi un plus de control…); „Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea palatele şi cluburile elevilor, cluburile sportive şcolare, ale căror cheltuieli curente şi de capital se finanţează de la bugetul de stat pot fi trecute din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, la cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului” (ceea ce se poate traduce prin posibila descentralizare, aceasta aducând cu sine – pe lângă pasarea de către Guvern a unor cheltuieli bugetare către CJ-uri sau CL-uri – deschiderea unei uşi către alte matrapazlâcuri imobiliare, urgenţa fiind evidentă, nu-i aşa?).
Mă opresc aici cu exemplele. Din tot ce-am citit şi-am auzit în chestiune, concluzia-i simplă: OdU nr.49/2014 nu astupă cine ştie ce găuri din lege care nu mai suportau amânare, ci dă o sumedenie de găuri – adică face Legea Educaţiei şvaiţer. Spre mulţumirea sumedeniei de clienţi politico-electorali care dacă nu le curge ori măcar picură ceva din sacul cel mare, dacă n-au acces la ţâţa statului, nu pot prospera!
Culmea este că cea mai faină oglindă pentru situaţia din sistemul de învăţământ tot Bacul o dă. Nu trebuie decât să trecem în revistă câteva gafe şi perle ale absolvenţilor şi-ţi vine să exclami că, uite, dom’le, de unde s-au inspirat guvernanţii!
Poftim: „Ne mai vedem vreo trei sesiuni de-acum încolo, că dau de vreo doi ani, e grea frate româna asta, sunt mulţi termeni”! Candidatul care a scris asta rezonează cu modificarea din OdU care prevede că „în cazuri temeinic justificate, se poate organiza o sesiune de bacalaureat specială” (alta decât cea din toamnă).
Un elev, citând un vers din Luceafărul lui Eminescu, a avut şi el o urgenţă proprie şi personală, modificând o literă, una singură. şi-a ieşit o frumuseţe de oglindă-oglinjoară pentru clasa politică actuală, pentru guvernanţi şi parlamentari deopotrivă: „Trăind în cercul vostru strâmb…”
Altul a concluzionat (tot la română, desigur) că „oricum mori de foame cu cultura, ce dracu”! Ce, n-are dreptate băiatu’ (sau fata)? Are şi n-are! Dac-ar şti câţi „oameni de cultură” din Iaşi şi din ţară şi-au ridicat case ori chiar vile din „cultură”, poate şi-ar mai fi nuanţat exclamaţia…
Aparent fără vreo legătură, dar avându-şi cauza în acelaşi „cerc strâmb” şi fetid, iată ce-am putut citi în articolul „Falsificatorii de vinuri: legea nu-i sancţionează, statul îi încurajează” (Adevărul, 09.07.14)(alt domeniu mai mult ca sigur voit prost legiferat!): „Acum câţiva ani am ieşit în stradă, am făcut scandal şi s-a introdus o acciză de 100 de euro/hectolitru pe BFL /băutură fermentată liniştit – poşircile contrafăcute, mai exact – nu săriţi, există şi poşirci necontrafăcute! M.A./ De aproape un an, această acciză a fost diminuată la 10 euro (…) Nu ştiu ce se doreşte în ţara asta, probabil un popor bolnav şi prost.” Este declaraţia lui Valentin Copaci, vitcultor din Vrancea.
Ei, cine şi de ce a diminuat această acciză pe poşirci? Păi, cum cine? Onor Guvernul Ponta. Cum de ce? Pentru a-şi servi alt segment de clientelă politico-electorală.
Vedeţi, totul ţine de sănătate şi de… educaţie. Şi totul se leagă. Şi apoi, vorba aceea, un popor sănătos şi deştept i-ar mai vota pe Ponta şi ai lui? Cine crede, ăla e.
Michael Astner este poet, traducător şi publicist
