Caută 
2 MIN
Unul dintre obiceiurile de Crăciun practicat în întreaga lume este împodobirea bradului. Chiar dacă mulţi dintre noi punem acest obicei pe seama unei practici păgâne, puţini sunt cei care ştiu că această practică are de fapt rădăcini şi înţelesuri creştine. Imaginea actuală a Crăciunului este însă relativ recentă. Chiar dacă în Imperiul Roman Crăciunul a devenit o sărbătoare oficială în secolul al IV-lea, în cele mai multe state din Europa, acesta a fost acceptat ca sărbătoare legală după anii 1800. Nici tradiţiile şi obiceiurile de iarnă nu au arătat dintotdeauna aşa cum sunt ele astăzi. Tradiţia pomului de iarnă, de exemplu, şi-ar avea originea în zona Germaniei de astăzi şi ar fi apărut în jurul secolului al XIV-lea sau al XV-lea.
Consemnările istorice spun că primul brad împodobit ar fi apărut la Riga, în Lituania, în anul 1510, iar în anul 1521, prinţesa Hélene de Mecklenburg a adus la Paris obiceiul împodobirii bradului după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans.
În anul 1605 a fost înălţat primul brad de Crăciun într-o piaţă publică din Strassburg, împodobit numai cu mere roşii. În acelaşi an, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesian împodobeşte primul brad, aşa cum îl vedem şi în prezent. De asemenea, globurile din sticlă argintată ar fi apărut abia în anul 1878, fiind ulterior adoptate de ţările creştine din întreaga lume.
În Anglia, primul brad de Crăciun ar fi apărut în anul 1841, când prinţul Albert a dăruit un brad soţiei sale, celebra regină Victoria. Iniţial, bradul avea în vârf un îngeraş, însă acesta a fost înlocuit cu o stea, în amintirea stelei care i-a călăuzit pe magi.
Semnificaţia creştină a bradului
Dincolo de aspectul decorativ şi de micile trimiteri la sărbătoarea Crăciunului, puţin sunt cei care recunosc înţelesurile dogmatice ale acestei tradiţii. Astfel, în Evul Mediu, o scenetă religioasă înfăţişa izgonirea lui Adam şi a Evei din Grădina Edenului, iar un pin decorat cu mere era folosit pentru a simboliza Grădina Edenului şi Copacul Cunoaşterii, sceneta încheindu-se cu profeţia că Salvatorul va urma să vină.
Cunoscutul teolog Cristian Bădiliţă explică faptul că, la origini, bradul era agăţat de tavan, cu vârful în jos şi era decorat cu mere. Astfel, acest obicei ar fi însemnat răsturnarea păcatului originar prin naşterea lui Iisus. De aici, deşi în Biblie scrie că Adam ar fi muşcat din fructul oprit, nu din măr, însă prin tradiţia împodobirii bradului cu mere a intrat în concepţia generală că Pomul Cunoaşterii era de fapt un măr.
Primul brad care a fost împodobit la sărbătorile Crăciunului pe teritoriul României a fost văzut la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după venirea în Principatele Române, în anul 1866. În noaptea de Crăciun, prinţii şi prinţesele invitate la palat au împodobit bradul cântând versiunea germană a colindului „O brad frumos“.
