Caută 
4 MIN
Într-o perioadă plină de incertitudini, de viraje bruşte în cotidianul care nu mai are o configuraţie, când nu se ştie ce se întâmplă de la o oră la alta, când evenimente de mare anvergură sunt "puse în cui", când marile săli de spectacole şi instituţii de cultură şi-au închis porţile din cauza unui virus planetar, iată că la Universitatea Naţională de Arte "George Enescu" din Iaşi s-a reuşit performanţa de a fi lăsat să se strecoare nestingherit (în curte, pe holurile instituţiei şi până în Sala Studio "Anton Diaconu") un alt virus planetar – jazzul.
Nu ştiaţi? Jazzul este un virus cu care odată contaminat… nu mai scapi! Aşa că… aveţi grijă la ce fel de muzică "serviţi".
Când spun performanţă nu folosesc nicidecum un termen nepotrivit, ci dimpotrivă, îmi permit să cred că a fost mai mult decât atât.
Marţi, 13 octombrie 2020 am ajuns în sală cu mult înainte de ora 11.00, prilej bun de a comunica prieteneşte cu bunii mei colegi Romeo Cozma (profesor universitar doctor), Dan Spînu (conferenţiar universitar doctor), ambii organizatori ai evenimentului despre care încerc de câteva rânduri să vă vorbesc (dar, aşa e în jazz, uneori introducerea poate fi foarte lungă (asemenea lui Herbie Hancock în Maiden Voyage), precum şi cu mai tânărul pianist, proaspăt coleg, Tudor Amarandei.
În paranteză fie spus, întâlnirea nu a început chiar cu un taifas artistic, ci cu un mare stres pentru că trebuia rezolvat în cel mai mic detaliu tot ce a ţinut de partea tehnică a evenimentului care bătea la uşa noastră, a ăstora virusaţi cu… jazz.
A! Încă nu am scris despre ce eveniment vreau să vă povestesc…
Aşadar, conform afişului, mai multe instituţii au pus umărul pentru a genera o trăire sonoră sub umbrela unei cunoscute sintagme şi anume, jazzul contemporan. Semantic vorbind, aşa a fost: doi muzicieni de calibru din Germania au acceptat invitaţia Centrului Cultural German, a Goethe Institut, a universităţii noastre, a Casei de Cultură a Studenţilor, a Filarmonicii "Moldova" din Iaşi de a împărtăşi din tainele jazzului prin prisma propriilor experienţe.
Astfel, pianistul şi compozitorul Vladislav Sendecki împreună cu toboşarul, compozitorul şi producătorul Jürgen Spiegel, sub aura Two in The Mirror (album apărut în martie 2019) şi-au deschis nu doar mintea, pregătirea şi vasta lor experienţă în faţa celor prezenţi în sală, ci şi inima, cu o generozitate specifică celor virusaţi de jazz. Despre cei doi muzicieni găşiţi informaţii pe internet şi chiar vă invit să îi cunoaşteţi, mai ales prin muzica pe care ne-o oferă.
https://www.youtube.com/watch?vâ6hR3Fys7r6s&listâRD4tobhEL1meI&indexâ2
Oamenii aceştia nu au vorbit despre muzică în termeni exclusiv tehnici, nu au pus accent pe teoria jazzului, ci au făcut posibilă (după opinia mea) percepţia la nivel profund filosofic a acestui gen muzical, un fel de curs de retorică, sens şi stilistică muzicală (dacă îmi este permisă formularea) cu tot ce jazzul poate genera la nivel emoţional, dar mai ales cu privire la forţa creatoare a muzicianului de jazz, provocări la care au avut răspunsuri de-a dreptul hipnotizante, ce-i drept mânaţi de întrebările venite din rândul auditoriului.
Tinerii muzicieni aflaţi în sală, dar şi cei conectaţi online au avut ocazia de a înţelege dintr-o altă perspectivă improvizaţia în jazz, compoziţia, gândirea muzicală, surse de inspiraţie, modalităţi de raportare a muzicii la propriile experienţe de viaţă etc. În esenţă, firescul văzut prin ochii creatorului de jazz.
Nu au lipsit demonstraţiile practice, atât din partea invitaţilor, cât şi din partea studenţilor prezenţi (pianişti, toboşari, saxofonişti, cântăreţi). Aş putea să menţionez, de exemplu, lecţia despre cum învaţă un muzician de jazz să cânte swing. Atât toboşarul Jürgen Spiegel, cât şi pianistul Vladislav Sendecki au venit cu explicaţii practice deosebit de valoroase şi profund ancorate în didactica actuală a muzicii de jazz. Ba chiar s-a insistat pe o poziţie corectă a beţelor de tobă în mâinile unui toboşar, de această poziţie depinzând în mod decisiv calitatea sunetului, a interpretăţii, a prestaţiei artistice. Cât despre swing, ca entitate stilistică şi de sintaxă definitorie a jazzului, aş aprecia că pianistul Vladislav Sendecki a dovedit o mare capacitate vocală, oferindu-ne mostre de pulsaţii ritmice swing cu silabe scat dintre cele mai inovatoare, dar complet sugestive pentru limpezirea unui subiect atât de vast…
Moderatorul evenimentului, conferenţiar universitar doctor Dan Spînu a excelat la capitolul prezentare, dar mai ales răbdare (având în vedere încercarea la care a fost nevoit să facă faţă şi anume o transmisiune perfectă din punct de vedere tehnic, nu a unei conferinţe video pe care pot să o fac şi eu de acasă, ci a unui întreg angrenaj sonor care să permită conexiunea şi comunicare live cu instrumente precum pian acustic, tobe, keyboard, microfoane etc. plus imagine). Că tot vorbeam de performanţă la început, da, a fost nu doar o performanţă, ci probabil şi o premieră cel puţin locală, dacă nu cumva naţională, aceea de a ţine un atelier de muzică live… ONLINE la standard ridicat din toate punctele de vedere.
Aşa virus… mulţumim!
Mihaela GARLEA
Îți recomandăm
