PNRR: Bătălia pentru un pot de 29 de miliarde de euro

În ultimele săptămâni, capul de afiş în dezbaterile economice sau politice este PNRR, aşa-numitul Plan Naţional de Relansare şi Rezilienţă. Ar trebui să însemne pentru România cheltuirea unei sume importante de bani, în jur de 29,2 de miliarde de euro, până în 2026. În mare, o parte din bani vor fi pe granturi – 14,2 miliarde, iar restul, de 15 miliarde, din împrumuturi pe care le va face UE de pe pieţele financiare pe termen lung (până în 2058) şi care vor fi plătite prin majorarea contribuţiilor statelor membre. Pentru România, care se împrumută la cele mai mari dobânzi din Uniune, este o oportunitate de investiţii. Problema este că modul în care se vor cheltui banii este trasat de la Bruxelles, mare parte din sumă urmând a fi alocată pentru mediu sau digitalizare.

Guvernul de la Bucureşti va înainta o listă de proiecte până la sfârşitul lunii viitoare, listă care va depăşi cu 12 miliarde de euro suma alocată României, urmând ca experţii de la Comisie să filtreze proiectele. De altfel, nu suntem singurii care facem aşa, Croaţia, Grecia, Ungaria sau Germania procedând similar. Cum nu ştim ce proiecte vor rămâne pentru finanţare, putem doar să privim lista în totalitatea ei. Atrage atenţia pilonul I („Tranziţia verde”) care are prevăzut un buget de 15,3 miliarde de euro şi pilonul II cu 4 miliarde („Transformare digitală”). Trebuie să spunem că Executivul încearcă să acopere nerealizări adunate în decenii de guvernări post-decembriste, la „verde” fiind trecute calea ferată (dar şi metroul de la Cluj) (5 miliarde), conectări la apă (4 miliarde) sau renovări de clădiri (2,2 miliarde). La Pilonul II se remarcă digitalizarea administraţiei publice cu o sumă generoasă, 2,6 miliarde. O altă suferinţă a românilor, autostrăzile, este inclusă în Pilonul III, „Creştere inteligentă, sustenabilă şi inclusivă”, suma alocată fiind de 4,5 miliarde. Pilonul IV, „Coeziune teritorială” cuprinde Fondul de rezilienţă pentru localităţi care ar trebui să acopere nevoile de cofinanţare ale primăriilor. Aici va fi o adevărată bătălie pe cele 4 miliarde de euro. Pilonul V, „Sănătate şi rezilienţă economică” e un amestec de spitale şi cabinete medicale (3 miliarde) cu infrastructură şcolară (2 miliarde), eliminarea muncii „la negru”, justiţie şi ONG-uri. Pilonul VI, „Copii şi tineri”, revine iar cu o temă legată de învăţământ (abandonul şcolar), dar şi cu dorinţa de a construi 200 de creşe. Educaţia are alocări în cinci piloni, ajungându-se la un total de 4,5 miliarde.

Proiectele care vor rămâne, după ce vor fi triate de UE, vor însemna o alocare, în medie, de 6 miliarde de euro pe an. Facem această medie pentru a arăta impactul: la un PIB cu puţin peste 200 de miliarde euro, înseamnă 3%. Poate fi o „injecţie” semnificativă în instituţiile, dar şi în economia ţării. Problema este ca banii să fie folosiţi în proiecte stringente, deşi trebuie să ne pliem pe condiţiile Uniunii. Nu cred că este cazul să ne facem iluzii că vor fi atenuate diferenţele dintre cele două (trei) Românii. Măcar să nu se întâmple ca cei săraci să nu sărăcească mai mult. Regiunea Nord-Est, în momentul de faţă, are cel mai mic PIB per capita, de aproape 4 ori mai mic decât cel din Bucureşti şi puţin peste jumătate faţă de Centru sau Vest. De fapt, în multe din judeţele Moldovei, raportul faţă de Bucureşti scade şi mai mult.

În aceste condiţii devine şi mai îngijorătoare alocarea fondurilor în forma „pork barrel”, cum o numesc americanii. Este o canalizare a banilor numai spre anumite zone, fiind influenţată de politicieni care vor câştiga capital electoral. Nu mai discutăm de „varianta românească” de a distribui fondurile pentru a fi preluate de companii care vor întoarce o parte din profit (aşa-numitul „parandărăt”, un termen argotic de la jocul de zaruri). Discutăm de alocări „transparente” prin selecţia unor proiecte „mature”. Autostrada A8, „maturată” timp de doar două decenii, mai are de aşteptat. Pare că a ţâşnit A7, care este pe lista pentru Bruxelles. E clar că nu poate fi acuzat Ministerul Fondurilor Europene pentru această situaţie, ci miniştrii Transporturilor care şi-au bătut joc de proiectul A8 în toţi aceşti ani. Nu ai cum să elimini disparităţile dintre judeţele Moldovei şi cele din Vest dacă nu ai investiţii directe „greenfield” sau „brownfield”, investiţii străine care la rândul lor apar atunci când este infrastructură.

Un alt pericol ce pândeşte PNRR este tocarea banilor numai pentru a bifa linii de buget care trebuie să se încadreze în tiparul cerut de UE. Iar „tranziţia verde”, parcă îndeamnă la aşa ceva. Ce folos vor avea locuitorii dintr-o localitate amărâtă din Regiunea Nord-Vest, dacă din PNRR vor rămâne numai cu iluminat stradal cu celule fotovoltaice, iar copiii vor fi „digitalizaţi” cu tablete conectate la o reţea 5G. E bine că „România educată” e prinsă în toţi pilonii, dar şi mai bine ar fi ca, după 5 ani, migraţia tinerilor să scadă la jumătate. Dacă nu, angajatorii din Europa îşi vor freca mânile: vor avea la dispoziţie români şi mai bine calificaţi. Deocamdată, locuitorii Moldovei se pot bucura de autostradă dacă au drum pe lângă Bacău: 16 km de centură sunt cu două benzi pe sens.