Postaci şi trolli

Este imposibil să nu-i ştii, să nu-i fi întâlnit vreodată, dacă ai un cont pe o reţea de socializare sau mai intri din când în când pe net şi citeşti comentariile la orice articol şi pe orice subiect. Este vorba despre numitul postac, sau despre cel cu nume mai „fancy”, troll. Unii spun că sunt unul şi acelaşi individ, dar se înşală, există diferenţe între ei destul de mari, în primul rând intelectuale.

De asemenea, e bine de ştiut şi de făcut diferenţa încă de la început dintre un postac/ troll şi un om prost care se bagă în seamă, acest individ din urmă fiind şi el extrem de frecvent întâlnit în România, şi nu numai, atât în formă virtuală, dar şi în carne şi oase, cele două elemente materiale fiind ceea ce practic îi diferenţiază pe cei doi. Un postac/ troll e un personaj, un prost e un om adevărat, cu buletin. Un postac/ troll nu e prost, ci e un tip cu o misiune/ pasiune, pe când un prost e doar un individ fără judecată.

Dar, ca să nu intrăm prematur prea mult în detalii, e bine să definim mai întâi termenii discuţiei. Pentru cine nu ştie, iată câteva definiţii luate de pe net:

Postac m (plural postaci) = persoană plătită să posteze propagandă politică pe platformele de socializare.

Postac = persoană cu o anumită influenţă plătită să posteze/ comenteze diverse păreri asupra unui subiect de mare interes (alegeri prezidenţiale, teme proruse sau proamericane etc.) cu scopul de a genera un miraj. Adică: 1. De a influenţa oamenii nehotărâţi; şi 2. De a da senzaţia că sunt foarte mulţi oameni care susţin un anumit subiect.

Iată şi o definiţie pentru Troll din dicţionarul Oxford: „persoană care postează online, în mod deliberat, conţinut irelevant, ofensator, provocator pentru a învrăjbi pe alţii”.

De aici se văd clar diferenţele dintre cei doi, un postac e un funcţionăraş de birou care primeşte hârtii, le ştampilează şi le distribuie mai departe prin poştă altora, trollul este un luptător de gherilă, unul înarmat cu inteligenţă, vocabular, cultură, umor, care urmăreşte prin „munţi” inamicul şi îl hărţuieşte, lovind şi fugind.

Bun, acum că ştim despre cine/ce e vorba şi avem cât de cât un portret robot al „inculpaţilor”, haideţi să le facem şi o caracterizare a comportamentului pe „teren”.

În primul rând trebuie spus că ei nu sunt o invenţie a lumii moderne, a Internetului sau, cum spun unii, a democraţiei, unde ai libertatea cuvântului şi oricine poate spune ce doreşte. Postacii/trollii, în sensul lor intrinsec, au apărut practic de când oamenii au început să se organizeze în grupuri mai mari de 150 de persoane, care nu mai erau bazate pe relaţii de rudenie sau prietenie, când, altfel spus, au apărut străini şi nu se mai putea controla cu maximă acurateţe informaţia care circula între indivizi. Aceştia aveau şi atunci ca şi acum aceeaşi misiune din definiţia de mai sus. Postacii/Trollii sunt un fel de propagandişti, prozeliţi, spioni, răspândaci, bârfitori cu un scop anume. Asta e practic ce îi diferenţiază de oamenii care doar comentează: scopul.

Întrebarea care se naşte este: poate fi cineva postac/troll fără să îşi dea seama? Răspunsul este, culmea, DA! Având în vedere gradul extrem de ridicat al manipulării ce se manifestă în societăţile umane, oricine poate deveni un postac/troll care luptă pentru o cauză cu patimă şi până în pânzele albe, pe gratis, crezând că are dreptate şi apelând astfel la mijloacele subversive ale unui spion veritabil.

De exemplu, tu un iubitor pătimaş de câini, urăşti atât de mult pe iubitorii de pisici, încât eşti în stare să îţi faci un cont de Facebook fals şi să intri pe grupurile „pisicarilor” doar pentru a însămânţa ură şi ceartă. Ce te poate absolvi de o pedeapsă capitală, cea a premeditării, este lipsa ta de organizare, de programare, faptul că nu o faci în mod organizat şi pentru bani sau alte beneficii, ci doar din pasiune, pentru micile satisfacţii intime pe care le ai când îţi vezi duşmanii păruindu-se între ei din cauza ta.

Modul de manifestare al tuturor postacilor/trollilor, indiferent dacă sunt puşi de cineva, plătiţi, sau care o fac doar din pasiune este acelaşi: nu se face o informare corectă, obiectivă, imparţială, nu se face judecata faptelor, a acţiunilor concrete, ci se face judecata strictă a persoanelor, cu tot arsenalul din dotare: atac la persoană, insulte şi insinuări perfide.

În cele mai multe cazuri argumentele unui troll, de pildă, aflat în plin atac, lipsesc cu desăvârşire. Practic, dacă încerci să răspunzi omeneşte unui astfel de „inamic”, te pomeneşti împroşcat cu toate zoile, în mod inexplicabil şi fără nicio logică, iar dacă încerci să îndrepţi discuţia într-o direcţie raţională, pertinentă, şi să ajungi la o concluzie clară, ai să constaţi că acest lucru este imposibil.

Majoritatea trollilor au o direcţie anume în care acţionează, adică sunt setaţi de cineva pe bani, sau de propria patimă, să se activeze în momentul când dau peste nişte termeni-cheie, exact ca nişte roboţi. De exemplu, unii trebuie să combată pe oricine aminteşte despre ruşi sau americani, alţii despre UE sau unguri, PSD, PNL ş.a.m.d. Scopul lor principal e să ducă în derizoriu orice tentativă de discuţie serioasă şi să stârnească scandal. De cele mai multe ori au succes şi îşi duc misiunea la capăt, adică lasă în urmă doar foc şi distrugere. Scopul lor este să discrediteze anumite idei, să desfiinţeze logica argumentelor valide, să ia în derâdere morala, şi lista poate continua. Cum ne putem feri de ei? Nu există o reţetă unică, dar cea mai sigură e fuga…

Un postac/troll adevărat, adică plătit de partidele politice sau de diferite companii de marketing, are mai multe conturi şi identităţi fictive în mediul virtual pe diverse platforme sau site-uri şi e mereu la pândă, gata de atac. Site-urile sunt împărţite între ei, iar subiectele pe care trebuie să le comenteze le sunt comunicate periodic de către un coordonator.

Dacă te pomeneşti jignit din senin de cineva care are în poza de avatar faţa unui personaj din desene animate sau un peisaj de munte mirific, şi atât, trebuie să conştientizezi faptul că ai fost luat în vizor de un „soldăţel”. O greşeală ce se face de multe ori de către necunoscători este să răspundă atacurilor. Nu numai că ai să sfârşeşti bălăcărit în fel şi chip, dar te vei pomeni şi cu alţii pe capul tău pentru că, asta trebuie reţinut, trolii atacă în haită! Adică, dacă, unul simte că nu se descurcă, are posibilitatea oricând de a chema întăriri, şi una e când îi răspunzi unui singur individ care are doar două mâini pe tastatură, şi alta e când sunt 3, 4 sau mai mulţi alţi „useri” aflaţi „întâmplător” pe acolo, care scriu în valuri, nelăsându-ţi nicio secundă de răsuflare, copleşindu-te cu lovituri, care mai de care mai dureroase. Soluţia cea mai bună e să îi ignori, asta te va scăpa de ei, deşi e foarte greu să înghiţi insultele.Taci şi te faci că plouă, exact ca atunci când treci pe lângă o curte din care te latră un câine.

Naivului care încă mai crede că pe Internet e o pajişte frumoasă cu flori şi păsărele cântătoare, îi dau un sfat cât se poate de simplu: să nu aibă încredere în nimeni, să se informeze din cel puţin trei surse şi să fie atent mereu la „animalele” care îl atacă şi fug. În rest, dacă te obişnuieşti cu toate, lumea e frumoasă…

Briscan Zara este scriitor şi publicist