Poveste banală cu copii şi bulgăreală

* Săptămâna trecută ne-a tras de mânecă să ne aducă aminte că, totuşi, e încă iarnă: a nins, pe alocuri a viscolit, iar codurile meteo s-au colorat în nuanţe vesele, de roşu şi portocaliu. După aia s-a mai încălzit, iar zăpada a devenit lipicioasă şi grea, numai bună pentru bulgărit. Copiii din Consumatori au ieşit, după ore, pe deluţ…

* Primii au fost cei din clasele mici, fugăriţi de nea Gică, meşterul şcolii, care voia să-i bată fiindcă l-au pândit când a intrat în cabina din fundul curţii şi au răsturnat-o cu el înăuntru: au avut timp să facă bulgări, cu care l-au întâmpinat, acoperindu-l cu omăt. Când au apărut elevii mari, i-au trimis pe cei mici după băutură; văzând omul de nea, i-au înfipt o mătură şi au vrut să-l îngălbenească, însă nea Gică s-a trezit, s-a scuturat şi a sărit la bătaie cu cheia franceză, dar s-a împiedicat şi s-a rostogolit la vale, învelit într-un bulgăre deplasându-se accelerat pe planul înclinat de unghi alfa şi crescând cu fiecare metru.

* Sub deluţ era linişte, geamurile bufetului fiind închise; cei de la mese au simţit că pământul se zguduie, dar şi-au închipuit că e cutremur şi au băut în continuare. Din fericire, bulgărele Gică (mare cât o casă) a nimerit un dâmb şi a zburat, ca de pe trambulină, peste bufet. Din nefericire, a aterizat pe Primărie şi a dărâmat-o; din fericire, în clădire nu era nimeni. Din nefericire, Primăria a căzut peste şcoală, care şi ea s-a dărâmat; din fericire, era pustie, elevii fiind pe deluţ. Din nefericire, s-a răsturnat peste căminul cultural, care a venit peste popasul turistic, care s-a prăvălit peste atelierul de căzănele, care a ras fabrica de pufoaice etc. Din fericire, repetăm, clădirile erau pustii…

* Din nefericire, ele erau pustii fiindcă localnicii se aflau la bufetul peste care a trecut bulgărele. "Din nefericire", fiindcă excesul de alcool dăunează. Tot din nefericire, cutremurul produs când bulgărele a izbit pământul a făcut să cadă de la streaşina bufetului ţurţurii, care au împrejmuit clădirea, formând un zid. Din fericire, Gică a ieşit din zăpadă şi s-a apropiat de bufet, având cheia franceză, cu care a spart ţurţurii, eliberându-i pe toţi; din nefericire, ei au preferat să rămână la mese şi să bea. Gică a intrat şi el şi a cerut una mare. Elevii se bulgăresc şi azi – mai puţin, cei care au de învăţat.