Poveşti cu tâlc (II)

Excelent dotat la mansardă, după cum spuneam şi în prima parte, premierul a intuit criza politică de la orizont. Nivelul de trai al poporului creştea, dar şi corupţia din societate, aspect ce-i enerva pe români, ce se şi vedeau cu un picior în lumea civilizată. Deşi presa părea bine strunită, graţie „sponsorizărilor” venite din partea guvernului, tot mai citeai, fie şi printre rânduri, despre marile tunuri ale pesediştilor. 

Câteva secvenţe ale epocii mi-au rămas adânc întipărite în minte. Deşi ministrul de la Transporturi, viitorul puşcăriaş Miron Mitrea, cumpăra pagini întregi în ziarele principale pentru a-şi expune viziunea asupra reformei din CFR, concomitent apăreau o groază de zvonuri despre firmele auto ale pesediştilor ce falimentau intenţionat transportul de pe calea ferată. (Vedem şi astăzi urmările nefaste ale „viziunii” lui Mitrea!). Tot atunci a căpătat din ce în ce mai multă influenţă controversatul Gruia Stoica, un rom obscur din Galaţi, ce construia de zor o structură feroviară paralelă. Oare cine îl ajuta?

De asemenea, îmi aduc aminte de decizia comicilor de mahala de la Vacanţa Mare ce au anunţat emoţionaţi că, dată fiind îmbunătăţirea uluitoare a imaginii Poliţiei Române, renunţă definitiv la personajul Garcea! Datorită „reformelor” implementate de MAI (aiurea! – în realitate, PSD dorea să interzică fotografierea enormelor vile ale şefilor şi şefuleţilor de la Interne!), poliţistul imbecil jucat de Mugur Mihăiţa aparţinea de domeniul trecutului. Vai, câţi d-alde Garcea am întâlnit de-atunci!

Că PSD recurgea la presiuni extraordinare asupra presei şi nu numai rezultă dintr-un alt proiect vehiculat de Năstase ce-şi propunea înfiinţarea unui post de radio (eventual şi a unui canal de televiziune) menit a prezenta publicului doar ştiri pozitive. Deşi ideea nu e neapărat tâmpită (tot mai multe ştiri difuzate de media ne afectează emoţional, de aceea unii au şi renunţat să mai urmărească emisiunile de actualităţi!), unicul scop al demersului consta în stoparea criticilor la adresa guvernării pesediste. (Vă mai aduceţi aminte de reţinerea lui Mugur Ciuvică?)

Cu toate acestea, informaţii despre corupţia distrugătoare de ţară a PSD au continuat să ajungă la urechile electoratului, erodând imaginea partidului, obligându-l astfel pe premierul Adrian Năstase la o mutare inedită şi spectaculoasă: organizarea de alegeri anticipate în 2003, pentru a profita de scorul încă mare din dreptul PSD. Mandatul 2003-2007, efect al unei victorii ce urma să fie adjudecată fără probleme de puterea de atunci, potrivit analiştilor, ar fi fost dedicat în exclusivitate, promitea solemn Năstase, transformării României într-o ţară cu adevărat europeană! (Lui Silviu Brucan, un bolşevic ticălos transformat în profet, ce prezisese că după 15 -20 de ani de la lovitura de stat din decembrie 1989 România se va putea compara cu statele civilizate, i se ridicau deja statui la Pro TV!)

A fost momentul în care a intrat în scenă Ion Iliescu, preşedintele României, aflat la al patrulea mandat. Şi utimul. (Va urma)