Psihologul de weekend: Ce facem când copilul nostru se îndrăgostește pentru prima dată?

duminică, 13 februarie 2022, 20:12
3 MIN
 Psihologul de weekend: Ce facem când copilul nostru se îndrăgostește pentru prima dată?

”Dar e prea devreme. Să nu o văd cu el acasă. Nu pot să concep așa ceva. Are abia 14 ani!” 
”Cum să se îndrăgostească tocmai de ăla? De cel mai rău băiat din clasă? Am să-i interzic să mai meargă la școală dacă nu-i ies prostiile din cap. Școala e foarte importantă pentru ea și sigur ar funcționa, dacă ar trebui să aleagă.”

Am primit un telefon de la o mămică foarte îngrijorată de faptul că fiica ei ”și-a pierdut mințile”. În prima ședință au venit împreună și, încercând să văd dinamica dintre ele, le-am observat cum se comportau: fata a avut mereu privirea în jos, a plâns, timp în care mama îi reproșa că e nedemnă, că se comportă ca o ”asistentă TV” și că nu îi trebuie iubit ”nici măcar acum că vine 14 februarie”.  
 
Ce facem când copilul nostru se îndrăgostește? Ne bucurăm, cum spuneam mai sus!
 
Ce facem când copilul nostru se îndrăgostește prea devreme sau de o persoană nepotrivită? Întâi, analizăm ce înseamnă ”prea devreme” și ”nepotrivită”, apoi căutăm și cauzele.
 
Tendința preadolescentelor și adolescentelor care au avut relații distante cu tatăl lor sau care au lipsit complet din viața acestora este de a umple golul afectiv, iar nevoia de o prezență masculină apare cu mult mai devreme în viața lor. Riscul ca relația să fie toxică este destul de ridicat întrucât dorința de a fi validate și a avea acces la completul care nu a existat în familia de origine devine dominantă. Grija față de binele propriu este înlocuită de o căutare permanentă a ceea ce lipsește. 
 
De asemenea, prezența unui abuz sexual poate dezvolta la fete credințe legate de faptul că asta e ceea ce trebuie să li se întâmple, merită și, din nou, nevoia de a fi victimele unui abuzator de orice tip, nu doar sexual, poate duce la acceptarea unor relații de cuplu precoce și defectuoase. 
 
”Chiar e o modă printre copiii ăștia să experimenteze relațiile de cuplu de pe acum? Oare chiar trebuie să stau cu gândul că fiic-mea face sex cu ăla?”
 
Nu, nu trebuie. Dacă asta e frica cea dintâi, înseamnă că, în familia voastră, sexul a fost un subiect delicat, interzis, despre care copiii au aflat de la ceilalți sau uitându-se pe internet. Un cuplu la vârste mai mici nu înseamnă și sex! Totul depinde de deschiderea părintelui în a discuta cu al său copil despre absolut tot ceea ce acest act presupune și a-l informa corespunzător. 
 
Un cuplu la vârste mai fragede este un motiv de încântare! Și copiii simt, și copiii au dreptul să iubească, să se simtă iubiți. Fiți prezenți și implicați și veți vedea că nu vor neglija școala și vor menține un echilibru între activități ca și până acum, dacă familia oferă armonie și înțelege că etapele de dezvoltare sunt firești, iar datoria de părinte e să ghideze, nu să impună puncte proprii de vedere.
 
Copiii noștri cresc!
 
Să creștem și noi!

Comentarii