Raport post-COVID tulburător. Cum se simte un ieșean la un an după ce a trecut prin boală

 „Un an… Ieri s-a împlinit un an de când m-am externat… Un an de când am părăsit spitalul învingător în lupta pentru viață dar simțindu-mă mai mult ca un învins… SARS-CoV-2 nu este o glumă… Nu este o simplă răceală, nu este un complot mondial cum mult prea mulți consideră că este.
Un an de luptă pentru a reveni la cel ce am fost. Un an în care viața mea s-a desfășurat axată mai mult pe înlăturarea efectelor bolii decât pe a trăi. Un an de supraviețuire…
Succint, efectele Covid-19 asupra mea:
-vedere deteriorată;
-oboseală;
-dureri ale picioarelor de la genunchi în jos și amorțirea labelor picioarelor;
-probleme cardiace;
-diabet insulino-dependent;
Unde am ajuns după un an de tratamente: port ochelari pentru apropiere, după internare nu am mai fost capabil să citesc altfel. Prin martie am făcut un accident vascular ocular în ochiul stâng. De atunci, fac lunar niște injecții care înlătură cheagurile și am început să văd mai bine. Dar mai durează.
Oboseala am reușit să o înlătur cu kinetoterapie, după o evaluare profesionistă într-un cabinet de medicină sportivă cu specialiști foarte buni. Plus un supliment numit Sarcodyn. De unde nu mă puteam ridica de pe marginea patului, să desfac o sticlă de apă de 0,5 litri, acum pe la 10 km mers pe jos încep să mă resimt. Pot vâsli fără probleme segmente de 2 kilometri, cu un ritm susținut, ceea ce nu reușesc mulți oameni sănătoși. Mișcarea este foarte importantă, exercițiile specifice făcute în urma evaluării., programul cu un instructor de calitate.
De durerile de picioare și amorțeală nu am scăpat. Am încercat balneoterapie, tratamente galvanice, lasere, etc… Nimic. Exact la fel sunt… Voi încerca oxigenoterapie, dar pentru asta sunt necesari bani, mulți bani. Trebuie să mă pregătesc.
Problemele cardiace sunt sub control, am avut un episod de fibrilații paroxistice, iau medicație, este în regulă.
Când am ieșit din spital făceam trei injecții de insulină rapidă după mesele zilei, 8-10 unități. Înainte de somn făceam o insulină lentă de 48 de unități. Am reușit să recuperez mult. Acum iau două comprimate de Glucophage pe zi, plus 15 unități de insulină lentă înainte de somn. Sper să scap de insulină în scurt timp…
Acesta este raportul meu la un an de la externare. După părerea mea, cea mai bună abordare împotriva virusului și bolii sale este vaccinarea. Să riști din încăpățânare să ajungi în situația în care am ajuns eu într-o vreme în care nu exista vaccin, acum că există variante perfecționate, este stupid.
Sănătate!” Gabriel Toma

Citește și: “Am stat legat în ATI zile în şir”. Povestea unui inginer care a rupt manșonul și a aruncat cu un monitor în ușă