Retragerea din septembrie

Se vor împlini, la sfârşitul acestei săptămâni, două decenii de la atentatele teroriste întreprinse de Al Qaeda pe teritoriul american, punct de pornire al intervenţiei în Afganistan şi, în sens mai larg, începutul unei succesiuni de evenimente care au afectat dramatic relaţiile internaţionale. Pe fondul revenirii talibanilor, al prăbuşirii statului construit cu sprijin occidental şi mai ales în contextul retragerii umilitoare a forţelor americane, discuţia despre 11 septembrie 2001 devine şi mai încărcată emoţional. Tocmai de aceea ar fi bine să ne ferim de formulele excesiv de ambiţioase, inclusiv de tentaţia de a extrage din drama afgană concluzii ample despre ordinea mondială sau despre schimbarea balanţei internaţionale de putere.

Dacă este nevoie de un avertisment în această privinţă, ne putem uita către Vietnam. Victoria finală a comuniştilor din Nord, în primăvara anului 1975 – când nu mai exista o implicare militară directă a SUA în sprijinul Sudului – a părut să deschidă o serie neagră pentru americani. Au urmat, la scurt timp după aceea, invazia sovietică în Afganistan şi triumful revoluţiei islamice din Iran, cu umilitoarea criză a ostatecilor din ambasada americană. Dorinţa SUA de a restabili echilibrul nuclear în Europa, prin desfăşurarea de rachete cu rază medie şi intermediară de acţiune, a generat ample proteste publice, abil întreţinute de URSS. Între timp, aceasta din urmă părea să fi rezolvat problema coeziunii şi disciplinei în propriul lagăr, după ce conducerea comunistă poloneză lichidase sindicatul liber „Solidaritatea”. Erau, cu siguranţă, semne neliniştitoare pentru poziţia SUA pe plan global.

Ştim, acum, că lucrurile au evoluat într-o altă direcţie şi că nu SUA, ci rivala ei şi-a pierdut imperiul ideologic şi a ieşit din clubul superputerilor. Pentru americani, unele dintre problemele de mai sus şi-au găsit rezolvarea, altele – şi aici le regăsim şi pe cele asociate cu Islamul – au contribuit la păienjenişul de ameninţări din deceniile următoare. Dar, pe fond, nimic din ceea ce s-a întâmplat în acele regiuni ale globului nu a afectat semnificativ dinamica puterii mondiale şi, în particular, duelul între superputeri.

Este foarte puţin probabil, dacă nu imposibil, ca evenimentele din periferia sistemului internaţional să aibă, astăzi, consecinţe mult mai importante. Desigur că Afganistanul, prin poziţia sa geografică şi expunerea la influenţe externe (Pakistan, Iran, China, Rusia) ar putea fi considerat un teritoriu mai semnificativ decât o simplă periferie. Însă, dintr-o perspectivă mai amplă, SUA nu înregistrează o pierdere semnificativă retrăgându-se dintr-o zonă periculoasă şi problematică. Desigur, modul în care a făcut-o poate fi numit dezastruos, însă aceasta este o cu totul altă discuţie.

Ar fi o exagerare să se considere că retragerea sprijinului faţă de guvernul afgan marchează o repliere generală a SUA, un semnal că la Washington triumfă un nou izolaţionism. Rămâne valabilă vechea distincţie între punctele vitale, a căror importanţă strategică sau politică justifică asumarea de angajamente şi alocarea de resurse, şi cele mai puţin semnificative. Dacă privim dincolo de proiectul ideologic al edificării unei democraţii pluraliste într-un (fost) stat eşuat, avansat de administraţia George W. Bush după 11 septembrie 2001, Afganistanul intra mai degrabă în cea de-a doua categorie. Atât Donald Trump, cât şi Joe Biden au considerat că interesul naţional american se limitează la prevenirea reimplantării unor organizaţii teroriste transnaţionale, caz în care Washingtonul îşi rezervă dreptul de a declanşa o nouă intervenţie militară.

George W. Bush a avut, în 2001, o opţiune de acest gen, dar ea a fost rapid abandonată. Un prim motiv a fost acela că atentatele teroriste din SUA reclamau o răzbunare personalizată împotriva lui Osama bin Laden şi a sprijinitorilor săi, ceea ce reclama o prezenţă militară şi politică de durată, pe teren. Un al doilea motiv a fost acela că o retragere prematură ar fi riscat să reaprindă conflictele între diversele tabere etnice şi politice afgane, conflicte ce compromiseseră încercarea de a crea un stat islamic moderat, după victoria împotriva regimului pro-sovietic. A fost un preţ pe care, la vremea respectivă, cetăţenii americani au fost dispuşi să-l plătească. Douăzeci de ani mai târziu, retragerea a părut mai profitabilă.