România din 1955

Bucuresti, 27.X.1955

Dragi părinţi!                                                                                      

După ce a fost vorba de atâta vreme să vin să-l iau pe Klaus ş. cu această ocazie să ajung scurt şi pe acasă m-am bucurat mult ş. m-am gândit că aş putea lua nişte mere ş. mai ales să văd după multă vreme iarăşi strugurii copţi din curte. Ei bine, din păcate s-a ales praful, pentru că doamna Heydendorff merge mâine la Susanne la Sighişoara ş. de acolo la Sibiu ş. pleacă pe 1 nov. de acolo împreună cu Klaus. Dacă se poate trimit stofa ş. ghetuţe pentru micuţa Maio /sora cea mare, Maria, născută în 1954/, dacă nu o voi face prin poştă. Acum se găsesc cizme aici ş. anume din Anglia la 135 lei /hm, ce chestie!/ ş. unele de aici doar că cu fermoar ia spuneţi-mi să cumpăr la 135 lei? Ce faceţi s-a terminat munca pe câmp? Aici e vreme frumoasă de umblă lumea încă cu şosete. Pe 16 X a fost domnul Mathias împreună cu fiică-sa aici ş. am fost împreună la Sala de Sport. Lui Traute i-a plăcut atât de mult la Bucureşti doar că timpul a fost mult prea scurt ş. ea a fost înainte de prânz ea însăşi competitoare dar din păcate n-am putut s-o văd mult pentru că am avut liber abia după amiaza când am fost cum am pomenit să urmărim altă competiţie unde au jucat bulgarii şi ai Noştri /simpatic: auzi, ai Noştri!/. Altfel îmi merge bine am linişte pentru că părinţii nu sunt nici ei acasă mă duc des /la cinema?/ ceea ce-mi oferă foarte multă plăcere. /rând ilizibil/ a cumpărat butelia de aragaz /ehei, butelia, obiect preţios tare-n comunism, la propriu şi la figurat/? Puteţi să-mi procuraţi una ş. cât a plătit? Mai locuieşte învăţătoarea acolo ori s-a măritat /hm, care va să zică încă din anii cincizeci bunicii închiriaseră o cameră, actuala bucătorie de vară?/? Acum se găsesc aici maşini de cusut electrice ş. îmi făcusem deja planul să o vând pe a mea şi să cumpăr una de asta dar domnul Heydendorff s-a uitat la ele şi m-a sfătuit să renunţ pentru că are ceva ce se poate rupe. Am vândut mantaua de ploaie ş. am vrut acum să vorbesc cu Stefan dacă aş fi venit pentru mobilă. Dar când le văd preţurile atunci îmi pare că niciodată voi putea cumpăra căci din cei 200 de lei ai mei – ăştia se duc atât de repede uneori nu mai ştiu nici eu unde aş mai putea economisi cu toate că realmente nu cumpăr nimic inutil. Ce mai e nou pe la Voi? şi cum de V-au adus sora /mama Maria Astner, născută Weber, 1923-2016/ lemne nu există acolo? Ei bine dragă mamă îţi doresc toate cele bune de ziua ta /Katharina Weber, născută Knuff pe 1 noiembrie 1898, dec. în 1978/ şi salutări dragi

Kathi

Pachetul deci l-am dat să-l aducă doamna Heydendorff va fi la Sofi /soţia unui văr de-al lor, stabilit la Sibiu/.

Conţinutul stofă încălţări cuţit /e?/ plasă ş. 2 chiloţei.

***

Scrisoarea a fost scrisă de sora mamei, Katharina Weber (1920-2016), care pe vremea aceea lucra la familia von Heydendorff ca menajeră şi dădacă – evident, „von”-ul nu-l puteau folosi pe atunci, l-au reluat abia după ce-au emigrat în Germania (unde i-a urmat şi mătuşa în 1981 /sau 1982?/, plecând în vizită, pesemne la o invitaţie din partea von Heydendorffilor, şi nemaiîntorcându-se).

Ca să vă faceţi o idee, iată background-ul familiei von Heydendorff: „Familia Conrad von Heydendorff face parte din patriciatul săsesc de la Mediaș începand cu secolul XVII. Numeroși fii din aceasta stirpe au servit binelui obștesc al orașului timp de peste două secole, perioadă în care au preluat funcții de mare responsabilitate în administrația publică. Oricum, rolul lor nu s-a restrans la raza orașului și scaunului Mediaș; au deținut funcții importante la nivelui guberniului Transilvaniei la Sibiu și Cluj. Timp de două secole, de la mijlocul sec. XVII până spre sfârșitul sec XIX., nu mai puțin de 6 membrii ai familiei au ocupat funcția de primar al orașului Mediaș.” (Medias News/ Mircea Hodârnău)

Din câte ştiu, mătuşa mea a fost fată în casă la familia Heydendorff la Sibiu şi când dl. Heydendorff a primit un post important la Bucureşti (evident, după repunerea în drepturi a minorităţii germane), s-a mutat cu ei în capitală.

Înapoi la scrisoare.

Poate merită menţionat ce „competiţie” au urmărit (din păcate, n-am de unde să ştiu în ce sport a concurat Traute): dând o căutare după România-Bulgaria 1955, am găsit un meci amical de fotbal, jucat pe stadionul „23 August” în faţa a 70.000 de spectatori şi terminat 1:1 (gol Nicolae Georgescu în minutul 32, gol Panaiot Panaiotov în minutul 82 – sincer să fiu, am dat şi autorii golurilor pentru numele marcatorului bulgar…). N-o să mai dau şi echipa (antrenor: Gheorghe Popescu), doar atât: au jucat 5 dinamovişti (CS Dinamo), 3 „progresişti” (Progresul Finanţe Bănci!!? – ce nume de echipă de fotbal într-un campionat comunist!), un stelist (CCA), un ploieştean (FC Flacăra) şi un timişorean (CS Locomotiva). Singurul nume de care am auzit e Titus Ozon…

În rest, ce-ar mai fi de spus? Mătuşa a fost o mare economisitoare la viaţa ei (bag sama că şi când a scris această scrisoare a umplut pagina de parcă îi era teamă că va avea nevoie de altă foaie) – da, toţi saşii avem gena economisirii în noi, dar ea a dus economisirea la perfecţiune. Fie-i în continuare uşoară ţărâna teutonă.

P.S. Nu vă miraţi de şi-ul prescurtat: era o cutumă, şi mama o făcea, ca und-ul german să fie scris prescurtat printr-un u cu punct. În traducerea română, desigur, pare aiurea să scrii ş cu un punct, cât pui punctul, poţi pune şi i-ul…

Michael Astner este poet, traducător şi publicist