Sala Paştilor pierduţi

În Joia Mare din săptămâna Patimilor, ziua Cinei cea de Taină şi a trădării lui Iuda, o epistolă internă, emisă în taină, confirma trădarea morală a universitarilor ieşeni: Tudorel Toader s-a reinstalat bine-merci pe scaunul de rector al Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. Fără zgomot, fără vociferări, fără clinchet de "arginţi". Nici n-a cântat cocoşul, şi protestatarii de la UAIC s-au lepădat de proteste. Pe Copou s-a reaşternut liniştea, ca şi când nimic nu s-a întâmplat. Până la un punct e de înţeles. Se celebra iertarea, urma vacanţa prilejuită de sărbătorile Pascale, unii îşi luaseră zborul printr-un city-break. Dar senzaţia de compromis moral a bântuit weekendul trecut Sala Paşilor Pierduţi. Or, să-i zicem mai bine Sala Capetelor Plecate? În toate cazurile, o sală a Paştilor pierduţi dacă ne gândim că Toader a mai bifat o sărbătoare din calendar ca rector al celei mai vechi universităţi din ţară.

Iaşul a trecut cu brio testul pogorârii lui Dragnea în oraş, dar a păşit cu stângul la învierea lui Toader ca rector. Nu ştiu dacă aţi observat, dar există deja o tendiţă în presă şi pe reţelele de socializare de a nuanţa tot mai mult mandatul fostului ministru al Justiţie. Carevasăzică, Toader s-a opus ordonanţelor privind amnistia şi graţierea şi a tras de timp cât a putut la ordonanţele privind modificarea codurilor penale, suficient cât acestea să-şi reia cursul din Parlament. Mai mult, ar fi avizat negativ în două rânduri Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii, proiectul "de suflet" al lui Liviu Dragnea. Mai e puţin şi aflăm că a "executat-o" pe Codruţa Kovesi pentru a o propulsa spre funcţia de Procuror european. Alţii spun, "cu Şerban Nicolae sau Eugen Nicolicea o să ni se facă dor de Tudorel Toader". În niciun caz. Cei doi jurişti la fără frecvenţă ar fi împărtăşit soarta lui Florin Iordache la prima decizie cu impact major asupra justiţiei. Toader a înjunghiat-o în mod repetat pe tipa legată la ochi conştient că titlurile de doctor în drept, rector universitar, fost judecător constituţional, membru al Comisiei de la Veneţia, îi vor întări prezumţia de nevinovăţie. Câţi dintre noi n-am cauţionat unele decizii luate de ministrul Justiţiei şoptind în barbă: "Ştie el ceva, nu degeaba a ajuns unde-a ajuns". Cu Nicolae sau Nicolicea, mereu suspecţii de serviciu, n-am fi avut îndoieli. Altfel, marţi, în timp ce universitarii ieşeni dădeau check-in prin aeroporturi, Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (FSANP) saluta "debarcarea" lui Toader din funcţia de ministru al Justiţiei, chiar dacă "măsura a fost luată pentru motivele greşite şi mult prea târziu". Într-un comunicat, sindicaliştii l-au acuzat pe Toader că subminat sistemul penitenciar prin blocarea investiţiilor (care au scăzut cu 200%!) şi prin împuterniciri repetate la nivel de management (adică exact ce critica ieşeanul când era vorba de parchete). FSANP a prezentat şi o statistică potrivit căreia, prin recursul compensatoriu, (nu iniţiat dar) promovat de Toader în forma lui cea mai perfidă, 7.000 de deţinuţi au ieşit din închisori, dintre care 70% se vor reîntoarce în penitenciare după comiterea de noi infracţiuni.

Sărbătorile sunt pe final, şi odată cu ele ar trebui să se încheie şi gândurile "prea-smerite" ale universitarilor ieşeni. Să întorci celălalt obraz e creştineşte, de multe ori onorabil, cu condiţia ca lovitura să nu lase cicatrici. Or, acceptarea lui Toader ca rector la UAIC nu e nici creştinească, nici onorabilă. Iar cicatricile de pe emblema unei universităţi nu se scot la fel de uşor ca nişte negi, prin chirurgie estetică.