Şi din fotbal

Recitindu-i texte cum sunt cele intitulate „Cronicari“, „Ismail şi Turnavitu“ sau „Pâlnia şi Stamate“, în lipsa unor valabili cultivatori contemporani ai genului, am simţit tentaţia raportării la anti-modelul prozelor avangardistului pentru a gusta ne-intenţionalitatea unor enunţuri din discursul public actual. Venim cu o probă, după ce, săptămâna trecută, am urmărit deja deliberări publicistice privitoare la împerecherea echipelor în diferite faze ale Mondialelor de fotbal din Rusia.

Hurmuz ar putea fi cheia pentru lectura unor afirmaţii, diverse. La inundaţii, „mai multe gospodării au fost acaparate de ape“ (Me­teo, la A 3, 05, a.c.). S-a mai întâmplat: „Mii de şoferi au avut nevoie de sprijinul auto­rităţilor, după ce au rămas captivi pe drumurile acaparate de ape“ (26.11.2012). Profitorii pot fi şi alţii: „Strada Drumul Apelor din Craiova, acaparată de deşeuri“, cu detalii: „oraşul nostru este acaparat, în foarte multe zone, de gunoaie“ (/gds.ro/); „Ambuteiajele au acaparat capitala“ (/noi.md/). Deşi, mai mult ca sigur, unii pot doar să bruscheze receptarea, glumind: „Titlu­rile acordate de WTA, acaparate de românce. Simona Halep e cea mai bună, Mihaela Buzărnescu e revelaţia…“ (/adevarul.ro/).

Dar la nivelul Urmuz nu se ajunge; o dovadă: „Această frunză îi mai serveşte şi ca hrană cotidiană – se crede. Artistul o absoarbe în fiecare seară înainte de culcare, apoi intră liniştit în fundul umbrelei sale şi, după ce se încuie bine cu două chei muzicale, adoarme dus pe portative şi legănat pe aripi de armonii angelice, acaparat de visuri auzite până a doua zi, când – ruşinos cum este – nu iese din umbrelă până nu i-a crescut altă frunză în loc“ (din Fuchsiada).

Urmuz ar putea fi invidios pe îndrăz­neala cuvintelor comentatorilor din sport, im­provizând live, nu chiţibuşind pe răbdătoarea foaie de hârtie. Printre numele unor părţi ale corpului omenesc, în transmisii de la Mondiale, călcâiul a ocupat un loc cinstit: „Un călcâi strălucitor al lui Falcao“ (comentariu la un meci al echipei Columbiei), urmat, apoi de altul, acesta „un călcâi superb“ (al altcuiva), ambele din jocul de pase al columbienilor, etichetat drept „broderie“. Capul poate fi important şi în astfel de situaţii: „Singurul gol al partidei a fost marcat… cu o lovitură de cap după un corner executat de Griezzman“ (Franţa semifinalistă). Dar se cere ca această parte a corpului să fie bine centrată; altfel, degeaba: „Ogbu reia cu capul mult peste, din interiorul careului“; „Gardoş trimite cu capul puţin alături“ (/monitorulcj.ro/). Întrebuinţare ce poate fi de-a dreptul periculoasă: „D. B. i-a dat un cap în gură portarului şi a fost oprit cu greu de colegi“ (scenă de la un antrenament al rapidiştilor).

Revenind la lexicul Mondialelor. La alt meci, X „a vrut să trimită un covrig“, adică „o minge covrig“, termen cam derutant, dar se pare că ar fi ceva asemănător loviturii „cu boltă“, după alt context: „X a vrut s-o bage /mingea/ în poartă pe deasupra portarului, la întâlnirea barelor. Messi n-a îndrăznit nici el să trimită o minge cu covrig…“ (/voxpublica.ro/). Iată însă cuvântul folosit într-o reţetă dietetică pentru micul dejun: „1 covrig mic, tăiat în două“ (parcă de la Urmuz citire!). O altă con­frun­tare terminologică extrem de agreabilă este scăriţa: „Bizonul a pasat cu călcâiul către Alibec, iar acesta a trimis mai departe către Man printre toţi fundaşii adverşi. Man a învins portarul cu o scăriţă elegantă şi a deschis scorul“ (din păcate, în preliminarii!).

Dacă eşti acasă cu fotbalul, cât de cât, nu întâmpini mari dificultăţi nici în ceea ce priveşte alte cuvinte ori sintagme metafore economicoase stilistic: „N. a fost mai mult un măturător“, termen aparţinând unei serii sugestive, de altfel: „Chiar şi centrul defensivei a fost inexpugnabil, cu mici excepţii inerente. Cei 2 măturători din faţă au fost extrem de ambiţioşi şi atenţi, chiar şi X a făcut muncă de dărâmător, ca al 3-lea închizător, la unele faze“ (comentariu la un meci „Petrolul“ – „Rapid“; /gsp.ro/). Am mai remarcat şi alte turnuri, cum au fost „mişcarea browniană din faţa porţii“, „pădurea de jucători“, „stâlpii de telegraf din defensivă ai islandezilor“, „apărarea de filozofi“ a belgienilor. Dar nu mai stăruim, întrucât, pe parcursul documentării, am constatat că am fi în parţială concurenţă cu o rubrică din „Dilema veche“, pentru care o retrospectivă lingvistică a Mondialelor a în­registrat Cosmin Sipoş, recomandat drept mas­terand al Facultăţii de Litere de la Univer­sitatea din Bucureşti.

Conjunctural, poate numai Urmuz ar fi fost în stare să realizeze performanţa unuia din cei doi comentatori de la tvr, în agitat dialog, care observase că „Elveţienii încearcă să temporizeze timpul“.

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi