Tirania ignoranţei

„Ignoranţa mea este la fel de bună ca şi cunoştinţele tale.” Şi pentru că noi românii suntem mai buni ca ei, am dus ideea mai departe: „Ignoranţa mea este mai bună decât cunoştinţele tale”. Este foarte interesant cum în mai puţin de un secol categoriile sociale de „loază”, „lichea”, „secătură”, „puşlama” sau mai nou „şmecher” au devenit nu doar o clasă socială „legitimă”, dar au trecut chiar în categoria „de succes” şi admirată. Am ajuns atât de performanţi în promovarea ignoranţei că până şi şmecherul a căpătat o categorie superioară, „cel mai cel” de succes, „jmecherul” care, evident, e mai bun decât toţi.

Cel mai trist e că noi toţi ceilalţi nu ne mai putem încrede în nenumăratele dovezi şi „probe practice” (iertaţi-mi limbajul pseudo-judiciar, dar e un tribut pe care îl plătesc şi eu românismului modern, adânc înmocirlit în penal şi procesual) şi vrăjiţi de „strălucirea” acestei noi clase, de mare succes economic, îi asigurăm şi un succes social răsunător, la care, şi mai grav, începem să tânjim unii dintre noi (sătui să facem lucrurile cum trebuie, „degeaba”) şi, de gravitate maximă, încep să tânjească şi îl iau drept model copiii noştri.

Dar moartea expertizei nu este doar atât, moartea expertizei. Este moartea noastră a tuturor. Vă readuc aminte că nimic din ceea ce ne face traiul uşor, frumos, interesant sau ce epitete vreţi să îi mai asociaţi, nu a fost făcut de „jmecheri”. Nimic din ceea ce a dus la creşterea noastră ca oameni, de la artă, la întreagă cultură modernă, nu a fost făcut de „jmecheri”. Copiii voştri nu vor putea trăi într-o lume a „jmecherilor”. De ce? Pentru că, dacă aveţi gândul ăsta, jmecherii cu adevărat de succes sunt de fapt foarte puţini. Pe cei mai mulţi îi vedeţi la 50 de ani tot în faţă blocului în care aţi crescut (pentru că locuiesc tot cu părinţii şi din pensia lor), alcoolici fără speranţă, arătând a oameni de 70 de ani, cu o sticlă cu o etichetă dubioasă în care este un alcool din cea mai joasă speţă. Pentru că, oricât ar părea la prima vedere, „combinaţiile” nu sunt nici afaceri, nici o altă formă de manifestare economică. Pentru că nu pot decât să consume şi consumul ăsta dispare când se termină „fraierii” cărora să le tragă „ţepele” care i-au consacrat. Şi tot aşa.

Poate şi mai grav e că o societate a jmecherilor iubeşte tirania. Este singura formă pe care creierul lor complet needucat şi necizelat o poate pricepe. Şi iubesc în egală măsură tiranii. Pentru că le spun ce să facă şi pentru că îi promovează (tirania urăşte organic competenţă). Trebuie să fim atenţi şi să ţinem foarte aproape valorile care ne fac oameni şi o societate de succes. Sunt vremuri periculoase. Niciodată atât de mulţi oameni nu au avut un aşa de mare acces la atât de multe cunoştinţe şi totuşi au fost atât de rezistenţi la a învaţă orice.

Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei Creierului Iaşi