Toţi sărmanii au Armani?

* Au trecut aproape zece zile de la intrarea în Postul Crăciunului, aproape un sfert din această perioadă în care creştinii au renunţat la gândurile lor tradiţionale despre clasa politică şi la bucatele de origine animală. Stăm astăzi de vorbă cu primarul din Consumatori, care ne spune cum se descurcă românii în post:

– Vă descurcaţi în post, domnule primar?

– Nu mă descurc în postul de primar, da' ce, parcă şefii mei din partid şi din guvern se descurcă în posturile lor? Mergem înainte!

– Mă refeream la Postul Crăciunului, în care oamenii trebuie să fie mai smeriţi şi să mănânce doar bucate de post. Se descurcă alegătorii voştri?

– Au învăţat de mici să se descurce, fiecare cum poate. Unii fură lemne, alţii fură fier vechi de pe calea ferată, patronul bufetului toarnă apă în vin şi în rachiu, clienţii lui îi trag ţeapă, alţii trag curent de la stâlp, toţi se descurcă în posturile lor!

– Dumneavoastră ce faceţi, în sensul ăsta?

– Şi ca primar te descurci, mai ales dacă faci pentru binele comunităţii. În mandatul meu am pus borduri la toate ogoarele şi pe ambele maluri ale gârlei, nici nu ştiţi ce frumos arată. Acum am început să ornăm pentru Sărbători.

– Am văzut ceva, venind încoace. Nu-s scumpe toate cristalele Swarovski atârnate în prunii din şanţ şi sutele de holograme cu moşi, spiriduşi şi reni de pe uliţe?

– Suntem prea săraci ca să cumpărăm ceva ieftin. O dată-n an e Crăciunul! O dată-n an e şi Paştele! Între ele mai sunt, tot o dată-n an, Revelionul, Valentin, 1 şi 8 Martie. Nouă ne place să avem comuna frumos ornată cu fiecare ocazie.

– Dar ştiam că la voi oamenii sunt sărmani, nu-i aşa?

– Dar nu ştiaţi vorba de la noi, "Toţi sărmanii au Armani", nu-i aşa?

– Totuşi, voiam să aflu despre ce fac oamenii în Postul Crăciunului, când nu mai pun gura pe bucatele de dulce…

– Nici înainte nu puneau gura pe dulce, nici măcar copiii. Cârnaţii săraţi, vinul sec şi murăturile acre. Prin 2008 a avut Gică, patronul bufetului, nişte demi-dulce, şi nu s-a vândut nici azi.

– Mă refeream la mâncărurile de dulce cu carne, brânză, ouă; bănuiesc că oamenii au trecut pe fasole, varză, cartofi, ce mai e de post, nu? E ceva diferit, nu?

– O diferenţă există, da. De exemplu, am răcit din cauza diferenţei.

– Cum aşa? Explicaţi, vă rog!

– Acum, când vine lumea în audienţe la primar, la mine, trebuie să ţin geamurile mai mult deschise, chiar să se facă şi curent, că altfel n-aş rezista. Mai ales cei din familia Păscăluţă, nu ştiu cu ce găteşte doamna, dar e groaznic!

– Totuşi, nu simţiţi că oamenii au devenit mai smeriţi, că se gândesc mai mult la spirit decât la materie, la cele lumeşti?

– E greu să mai simţi şi altceva! Cât despre spirt, toţi se gândesc la el, că e mai ieftin şi, când vin copiii de la şcoală, cu cornuleţele, au prin ce să-l strecoare.

– Dar dacă le iau părinţii cornurile şi strecoară spirt prin ele, copiii ce mai mănâncă?

– Tot cornurile, că sunt chiar mai bune aşa, înmuiate!