Caută 
3 MIN
* Mulţi români care se tem de infectare cu tulpina Delta evită staţiunile aglomerate şi pline de turişti prea relaxaţi din toate punctele de vedere; ei caută locuri retrase, mai liniştite, mai pustii, caută oaze de odihnă departe de lumea dezlănţuită şi infectată. O asemenea oază estivală am descoperit noi acum; mai multe ne va spune proprietarul acestei staţiuni care a apărut, practic, din nimic, de nicăieri:
– Bună ziua! De ce aţi amenajat staţiune estivală tocmai aici, într-o zonă fără potenţial turistic? Cum s-a întâmplat, de unde v-a venit ideea?
– Ideea mi-a venit aşa, treptat. Aşteptam să vând pământul şi să-mi vină bani, dar în loc mi-a venit ideea. Bună şi ea, decât nimic! Am primit moştenire de la bunelul, care n-a putut să-mi lase teren pe Coasta de Azur sau la Miami ori măcar mai aproape de oraş, să aibă valoare. E terenul ăsta, de pe malul gârlei, deci se putea şi mai rău…
– Practic, de la gârlă, de la apă v-a venit ideea, nu?
– Nu de la apă, ci de la vin şi nişte rachiu, înainte. De la apă nu-ţi vin idei, îţi vine doar să faci pipi. M-am gândit că mulţi plătesc cât nu face ca să meargă la mare, iar acolo ai tot un mal şi o apă, ca aici, lângă gârlă. Am auzit că au lărgit plaja de la Mamaia şi au făcut-o ca în Sahara şi că în apă, după câţiva paşi, dai de adâncimi mari! Aici n-ai cum să te îneci, mai ales acum, vara, că a mai secat.
– Se vede că a secat, că ies din apă tot felul de frigidere şi aragazuri ruginite…
– Alea sunt frânturi de istorie, domnul meu. Alaltăieri, moş Costică, vecinul, a început să plângă după ce şi-a recunoscut frigiderul Fram aruncat în 1974!
– Cum e apa din gârlă? E dulce, e sărată, e curată, cum e?
– N-are nimeni curajul să bea, dar cred că gustul depinde de ce se varsă în ea mai la deal. Dacă e de la combinatul de porci are un gust şi o consistenţă anume, dar dacă varsă de la fabrica de mezeluri devine verzuie şi luminează noaptea, de la chimicale, de la uraniu, plutoniu, hârtie igienică, plastic, ce mai bagă ei în parizer. Aşa au apărut peştii cu nouă ochi şi două cozi, care trăiesc şi pe uscat şi chiuie!
– Un loc de scăldat amenajat aveţi aici? Că apa asta nu prea îmbie pe nimeni…
– L-am amenajat anume în dreptul barului, că trebuie să fii bine ciupit ca să te bagi şi, cu ocazia asta, am împuşcat doi iepuri, cum ar veni, că tot n-avem closete…
– Remarc cu satisfacţie că aveţi nisip fin, mai fin ca pe plajă la Mamaia, de exemplu…
– Da, e foarte fin, dar nu-i nisip. E praf. Se depune de la celălalt combinat, cred că e ciment, că alaltăieri a fost o familie de turişti, iar doamna bătrână, soacra domnului, care era mioapă, s-a băgat în apă, apoi s-a întins pe praf, crezând că e nisip. După două ore se întărise bine, că dacă nu-i spărgeam crusta cu ciocanele nu mai ieşea!
