Un dosar ciudat se prescrie după 10 ani de tărăgănări. A fost sau nu schilodit în bătaie de patru oameni ai legii?

În aprilie 2014, C.M. a fost reclamat poliţiei de către chiar tatăl său, acesta afirmând că tânărul provocase scandal, ameninţându-şi părinţii cu un cuţit. În cursul aceleiaşi zile, un nou telefon la serviciul 112 anunţa că C.M. provocase un nou scandal. De această dată, reclamantul era fratele tânărului. În cele din urmă, o patrulă compusă din doi poliţişti şi doi jandarmi a plecat pentru a răspunde reclamaţiilor. Când oamenii legii au ajuns la faţa locului, la aproximativ un kilometru de secţie, C.M. deja plecase, pe bicicletă. Cei patru l-au căutat şi l-au găsit. Aflat în stare de ebrietate, C.M. a refuzat să se urce de bunăvoie în autospeciala poliţiei. A fost încătuşat şi luat pe sus până la postul de poliţie Prisăcani.

Spre seară, nepotul lui C.M. a trecut pe la unchiul său pe acasă şi l-a găsit pe acesta aşezat pe un pat, plin de vânătăi şi acuzând dureri la nivelul capului şi pieptului. Şi-a anunţat părinţii, care au chemat ambulanţa. Ulterior, C.M. a povestit că fusese bătut cu pumnii, picioarele, genunchii şi bastoanele de către cei patru jandarmi şi poliţişti în maşină şi în secţie, după care fusese eliberat. Din cauza loviturilor, căzuse în şanţul drumului. Îl ajutase un tânăr să ajungă la domiciliu, unde îl găsise nepotul său. C.M. a fost dus la spital, unde medicii au constatat că îi fuseseră rupte mai multe coaste, plămânul stâng fiind perforat. Fracturile fuseseră cauzate de o agresiune petrecută cu aproximativ 3 ore înainte.

Oamenii legii au negat comiterea faptei. Ei au explicat că îl legitimaseră şi percheziţionaseră pe C.M., îl amendaseră cu 1.000 de lei şi îl eliberaseră. Întreaga operaţiune durase un sfert de oră. Şeful de post, aflat la secţie, a precizat că nu auzise niciun zgomot care să sugereze o agresiune. Cei patru au fost totuşi trimişi în judecată pentru purtare abuzivă.

În instanţă, martorul propus de inculpaţi a povestit că îl văzuse pe C.M. fiind bătut de doi tineri, cu o scândură. Judecătorii au respins declaraţia, apreciind că martorul se referea la alt incident, anterior conflictului cu poliţiştii. În plus, martorul era cercetat penal, declaraţia sa putând fi influenţată de acest fapt. Magistraţii au respins şi rezultatele oferite de aparatul poligraf. Modul cum fuseseră redactate întrebările puse lui C.M. era derutant, interpretarea lor putând fi eronată. Ei au considerat totuşi că probele existente îi indicau pe cei patru poliţişti şi jandarmi drept autori ai agresiunii, iar aceştia nu putuseră prezenta un alt scenariu credibil. Cei patru au fost condamnaţi la câte 1 an şi 3 luni de închisoare, dar cu amânarea executării pedepsei. Ca urmare, cazierul le-a rămas nepătat, iar ei şi-au putut continua cariera.

Prima sentinţă a fost contestată de cei patru în faţa Curţii de Apel. Ei au arătat că motivarea primei instanţe, conform căreia nu putuseră demonstra că traumatismele suferite de C.M. au fost provocate de altcineva contravine prezumţiei de nevinovăţie. Au făcut apel şi procurorii, arătând că unul dintre poliţiştii mai fusese sancţionat pentru purtare abuzivă. Cel puţin în cazul lui, amânarea executării pedepsei nu se justifica. De partea cealaltă, poliţiştii au invocat şi problema orei la care C.M. fusese agresat. Ambulanţa îl preluase la ora 23.00, iar medicii apreciaseră că fusese bătut cu trei ore înainte. Aceasta însemna ora 20.00. Or, incidentul cu poliţiştii se petrecuse cu puţin înainte de ora 18.00. Un maartor povestise că a văzut cum, în jurul orei 20.00, C.M. fusese bătut de nişte căruţaşi. Cele peste 20 de sancţiuni primite în timp de C.M., ca şi dosarul penal întocmit sub acuzaţia de agresare sexuală a unei vecine puteau sugera faptul că acesta făcuse declaraţii false, pentru a-i acuza pe poliţişti.

Magistraţii Curţii de Apel au admis toate apelurile, inclusiv pe cel al procurorilor, dispunând desfiinţarea primei sentinţe. Cazul a fost trimis înapoi Tribunalului, iar procesul a reînceput în primăvara anului trecut. Deja însă trecuseră 9 ani de la comiterea faptelor. Încă un an a trecut cu reluarea dezbaterilor. În cele din urmă, magistraţii au constatat luni că nu mai au ce judeca. Ei au dispus încetarea procesului penal din cauza prescripţiei răspunderii penale.