Numiţi mirusvirus („mirus” înseamnă „ciudat” în latină), acest tip de virus cu ADN este prezent la suprafaţa mărilor şi oceanelor lumii, de la ecuator până la poli, unde infectează planctonul. Sunt „chimici”, la jumătatea distanţei dintre cei giganţi, care abundă şi ei în oceane, unde infectează doar organisme unicelulare, şi virusul herpes, care „infectează doar animalele, inclusiv oamenii”, descrie biologul Tom Delmont, cercetător la CNRS şi autor al studiului publicat în revista Nature.

Descoperirea neaşteptată a fost făcută la Genoscopul din Evry (lângă Paris), unde sunt secvenţiate genomurile colectate de Tara Oceans. Exploram „tsunami-ul” de date ale expediţiei din 2009-2013, cu 300 de miliarde de secvenţe de ADN, când am dat peste un semnal evolutiv neobişnuit”, a declarat pentru AFP acest specialist în ecologie microbiană.

Acest semnal era cel al unei gene marker purtate de virusurile gigantice, dar şi de mirusvirusuri. „A fost ca şi cum am fi găsit o comoară pe o plajă imensă de nisip cu un detector de metale”, continuă cercetătorul.

După mai mulţi ani de analize, oamenii de ştiinţă din cadrul consorţiului Tara Oceans şi colaboratorii lor au reuşit să caracterizeze acest nou grup de virusuri foarte complexe şi diverse.

Descoperirea va permite o mai bună înţelegere a biodiversităţii oceanice şi a importanţei viruşilor în aceste ecosisteme. „Ne gândim la diferitele tipuri de virusuri doar ca la nişte boli, dar prezenţa lor în oceane este naturală şi benefică – un pic ca microbiota noastră intestinală”, spune Tom Delmont.

„Prin infectarea celulelor, ei le distrug, iar acest lucru readuce nutrienţii în ecosistem. Acest lucru permite o reînnoire a activităţii planctonului”, explică biologul.

Aceşti grupuri de virusuri au, de asemenea, o istorie evolutivă surprinzătoare, deoarece compoziţia particulară a genomului lor sugerează că sunt „verişori îndepărtaţi” ai herpesului.

Virusurile herpetice sunt foarte răspândite la animale şi infectează mai mult de jumătate din populaţia umană din lume. Dar ele sunt complet absente din organismele marine unicelulare, iar cercetătorii s-au întrebat de ce.

„Enigma ar putea fi clarificată în felul următor: datorită mirusvirusurilor, ne putem imagina care ar fi putut fi strămoşul oceanic al herpesului. Acest strămoş ar fi infectat organismele unicelulare din oceane cu milioane de ani în urmă, înainte de a se specializa în infectarea animalelor”, spune cercetătorul.

SURSA: hotnews.ro