VVD: avansuri, răsplăţi, temenele

Poate şi pentru că, în general vorbind, clovnul e o figură care inspiră simpatie, cu hazul, gagurile naiv-copilăreşti, pe când politica, chiar şi cu stângăcii clovneşti făcute, nu prea e de natură să trezească zâmbete şi amuzament. Şi asta, mai ales când e vorba, cum va fi în cele ce urmează, de o categorie aparte, a clovnilor involuntari, victime, în fond, ale slugărniciei lor absolute faţă de vreun „Daddy”, ca în guvernarea prezentă, o impostură, o marionetizare şi o guvernare de facto prin intermediar care, în mod normal, ar trebui să nu poată fi tolerate de un partid care încă ar mai putea fi socotit altfel decât imatur, sau şi mai penibil, ireversibil pervertit.

Oare câţi din ţara asta să fi ştiut mare lucru despre europarlamentara VVD înainte ca ea să devină premier? O ilustră necunoscută, pentru cei mai mulţi dintre cetăţenii de a căror viaţă, prin capriciul unei astfel de alegeri în ierarhia PSD, ea tocmai urma să se ocupe. Venind din „pepiniera” de femei politice de la Videle, mai dihai productivă şi decât ENA a Hexagonului, care o mai produsese şi pe ministresa de la Interne, Carmen Dan. Aşadar, ne-am trezit cu o mutră de gospodină anostă, vizibil complexată de amploarea (mediatică, cel puţin) a rolului pentru care n-o recomanda decât obedienţa ei fără margini, nevertebrată şi linguşitoare, faţă de protectorul omnipotent şi arogant. Nu i se poate atribui nici un fel de iluzie naivă în ce priveşte realitatea „rangului” ce i se oferea astfel pe tavă, dimpotrivă, toată lumea ştiind bine, inclusiv ea, că nu va fi decât premierul de paie, obligat să nu crâcnească, după meteoricii predecesori, repede înscăunaţi, apoi fulger debarcaţi. Aria ei solistică, de la Bruxelles, de focoasă susţinere a schimbărilor de legi ale Justiţiei (adevărata axă strategică a tot ce a urmat alegerilor parlamentare) l-a mişcat atât de profund pe fhürerul PSD, încât n-a trecut mult şi „fata” din PE şi-a primit răsplata de la „tata” al PSD: scaunul de premier, doar scaunul. O revenire, cu acest prilej, a lui Dragnea la figuraţia feminină, după avortatele tentative, mai vechi, Shaiddeh şi Carmencita pentru rolul de premier, în fine, şi după tensiunile cu timişoreanul şi brăileanul, insuficient de slugarnici. Cât o priveşte pe Viorica Vasilica, îi convenea de minune transferul de la PE, unde n-avea cum să strălucească prin nimic, într-un scaun aşa de înalt la Bucureşti, banii ca banii, dar cu vizibilitate mai mare, atât acasă, cât şi internaţional (reprezentarea ţării, nu?), inclusiv la dialoguri cu fostul ei şef, Junker, salamalekuri şi ceremonial mediatic ca pentru premierul unui stat UE, şi nu ştersul, obscurul parlamentar european de până mai ieri. Munca, responsabilităţile funcţiei executive, cerinţele de competenţe şi imagine? N-o durea pe ea capul de astfel de griji şi incertitudini. Ştia din capul locului că la Palatul Victoria partitura ei urma să fie, mai de-a dreptul spus, o simplă mască mai curând batjocoritor menită să fardeze impostura unui întreg guvern, aflat necondiţionat la ordinele lui Dragnea. Cu adaosurile guvernamentale Vâlcov şi Shaiddeh, locotenenţii aceluiaşi Şef, implantaţi guvernului Dăncilă, totul devenea încă şi mai clar. Lui VVD nu i se rezervase decât un statut de figuraţie de înalt nivel, şi atât. Imagine mediatizată (şedinţe de guvern, interviuri, mesaje), mondenităţi politichianiste, ba şi câte o raită diplomatică, prin cinică uzurpare, în Israel, unde, eclipsată de Daddy, măcar a scăpat fără a mai comite vreo gafă.

Dar în rest, plouă cu gafe, şi de stă acasă, şi dacă ne „reprezintă” la „Pristina” (Kosovo), când se află de fapt la Podgorica, şi dacă difuzează vreun mesaj legat de Centenarul României Mari, curent citind texte care nu-i aparţin şi a căror origine „de sus”, de deasupra rolului ei de vitrină mediatică, nu ţine şi de autentice prerogative ale funcţiei pe care simulează a o practica. Şi iată că, pe lângă îndeletnicirile la modă cu spălarea de bani, branşă mafiotă cu circuite-caracatiţă, a apărut la noi, şi încă la nivel de top politic, şi o cusută cu aţă albă făcătură menită să permită unui lider penal ca LD să guverneze. Ca în acest caz: împieliţat în Viorica Vasilica. Pe care favorurile lui Dragnea o duseseră mai întâi la Bruxelles, o „hibernare” indiferent de anotimp, de conştiincios-plată prezenţă, preferabil ştearsă, chiar mută, decât alternativa vervei sale, şirag de perle şi gafe. Apoi, extrasă de acolo şi înscăunată premier la Bucureşti, docila VVD a „reuşit” de atunci încoace, asta trebuie să i-o recunoaştem, să se facă foarte cunoscută întregii ţări, şi chiar şi mapamondului. Dar nu pentru măreţe proiecte şi realizări, ci pentru comicul ei involuntar. La început s-a mai râs, era ţinta multor ironii şi zeflemele. Dar de la o vreme a ieşit mai la vedere şi reversul bietului ei haz de fiinţă neajutorată, pe care o simţi încolţită, cvasi-paralizată de spaima vreunei noi şi iminente gafe, perle sau prostioare, încordare cu atât mai aptă să le producă inevitabil, şi nu dispersate, din când în când, ci chiar în lanţuri sau rafale ale unei inepuizabile „creativităţi” de acest ordin. Ştie ce o aşteaptă, în urechi îi răsună cu anticipaţie hohotele de râs-reacţie la aşa recorduri în materie. Va fi având, poate, în for interior, chiar iluzia unui martiriu care să-i mai înnobileze postura ridicolă: se sacrifică, le îndură pe toate, în serviciul partidului iubit şi al tătucului teleormănean. Nu vede, n-aude şi ce înseamnă involuntara-i prestaţie de clovn, din perspectiva efectului ei de imagine, hélas!, exponenţială, în numele României, peste hotare. Şi tocmai din acest motiv, niciunui român căruia îi mai pasă de ce-or fi gândind alţii, străinii, despre o ţară condusă de penibili măscărici şi impostori, nu are cum să-i mai vină să râdă la poticnelile, erorile, agramatismele şi bazaconiile Dăncilei din Videle, premier cu mari şanse de a intra „încărcată” de roade şi trofee într-o carte a recordurilor negative ale politichiei.

Dar Vasilica Viorica nu-şi urmează chiar cu un fatalism orb, mioritic, destinul. Ştie să pună şi condiţii, apte să-i asigure un locuşor călduţ la nevoie, dincolo de tot ce i se întâmplă ca premier. I s-a promis deja locul prim pe lista candidaţilor PSD la europarlamentare. Vedeţi? Halal înţelegere, doveditoare că la vârful PSD chiar le pasă de imaginea României. „Celebră” acum şi acasă, va reveni într-un imaginabil „triumf” pe măsură, la Bruxelles. Da, avansuri, răsplăţi, temenele, ilustrate inubliabil pe axa VVD-LD.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru  Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar