13 scriitori ieseni au scos „Cartea roz a comunismului”

Dupa ce in 1997 „Cartea neagra a comunismului”, semnata de istoricul francez St?phane Courtois, a facut „valuri” in intreaga lume, venind cu o viziune aproape apocaliptica asupra comunismului, un grup de scriitori ieseni si-a propus sa-i arate si o paradoxala fata „roz”. Aceasta in „Cartea roz a comunismului”, aparuta la Editura „Versus” si lansata ieri la Casa de Cultura a Municipiului, caracterizata ca un „exercitiu de memorie colectiva”, prin care 13 scriitori, consacrati deja sau in plina ascensiune, au adus in prim-plan imagini ale vietii lor dinaintea Revolutiei. Viata de student, publicistica si modalitatile de a te strecura pe linga cenzura si, nu in ultimul rind, incercarile de racolare ale Securitatii.
Acestea si multe altele sint descrise in „Cartea roz a comunismului”, care „nu este o scriere ideologica, pentru ca nu raspindeste dogme; (…) este o incercare de raspuns la intrebari general-umane care ar trebui in mod firesc sa preocupe orice generatie: De unde venim? Cine sintem? Si mai ales: Incotro?”, dupa cum spune Gabriel H. Decuble, coordonatorul lucrarii. Proiectul „Cartii roz a comunismului” a debutat in 1999, la initiativa scriitorului Michael Astner, ca dorinta de a aduce si o alta perspectiva asupra unei perioade denumita in genere ca „neagra”. Membri ai celebrului Club 8, dar si alti scriitori, au raspuns imediat acestei provocari, primul volum cuprinzind autobiografiile lui Michael Astner, Mariana Codrut, Radu Pavel Gheo si Paul Tatomir, evocari de „oameni, locuri, intimplari”, semnate de Radu Andriescu, Corina Bernic, Gabriel H. Decuble, Dana Iurescu, Dan Lungu, Ovidiu Nimigean si Cerasela Stosescu, precum si dialoguri cu poetul Emil Brumaru, cu Dan Lungu, Robert Serban si Constantin Acosmei. „Meritul acestei carti este acela de a da o imagine foarte vie, complexa si autentica a ultimelor decenii din societatea multilateral dezvoltata”, a spus criticul Alexandru Calinescu la lansare. Apreciind-o pentru „umorul nebun”, acesta a aratat de ce era nevoie de ea: „Avem mari dificultati cu memoria, nu stam deloc bine la acest capitol. Traim intr-o amnezie grava si generalizata, aceasta carte reprezentind, din pacate, o exceptie, nu o regula”. „Sper sa existe nu doar un volum II, ci si III, IV, sau cite este nevoie”, a spus si Liviu Antonesei, remarcind curajul lui Ovidiu Nimigean de a povesti incercarile de racolare a Securitatii, asa cum nu multi au facut-o, chiar dintre cei care au refuzat colaborarea. Desi e „roz”, fiind numita si „o carte vesela”, lucrarea aduce in prim-plan aspecte sumbre ale epocii comuniste: „Mi s-a intimplat sa-mi apara si poezii fara incuviintarea mea, putin modificate, un cuvint, doua. Cenzura era imprevizibila, era kafkiana”, scrie in carte poetul Emil Brumaru. (Mirela CORLATAN)