Fuziunea cu ApR ar putea provoca dispute pentru functii in PNL

Pina acum, dorinta lui Stoica de a reuni cit mai multe personalitati sub semnul sagetii a avut, mai degraba, efect de bumerang. Ultimul exemplu este demisia din PNL a lui Victor Babiuc, pentru care Stoica a avut unele dispute cu unii dintre colegii sai. Plecarea fostului PD-ist pateaza obrazul partidului si arata ca, de multe ori, numele mari pe care incearca sa le adune presedintele liberal nu isi gasesc locul in aceeasi teaca. Incercarea de a redimensiona partidul, prin fuziunea cu ApR, care va avea loc la Teatrul National din Capitala, presupune intrarea in partid a unor nume sonore, cum ar fi Teodor Melescanu, Mircea Cosea si, nu in ultimul rind, fostul liberal Viorel Catarama.
Dupa demisia lui Babiuc, care fusese numit, cu sprijinul lui Stoica, vicepresedinte al Consiliului National al PNL, aceasta functie va fi ocupata, se pare, de Cosea, care va deveni astfel subalternul lui Theodor Stolojan. Dupa cum afirma Babiuc, in demisia sa, postul echivaleaza mai mult cu tragerea pe linie moarta a ocupantului, ceea ce inseamna ca fostul lider ApR ar putea avea destul de repede motive de nemultumire.
O alta disputa s-a iscat in jurul atributiilor pe care le va avea Melescanu, in calitate de prim-vicepresedinte al PNL. Dupa lungi negocieri s-a stabilit ca el sa-l poata inlocui pe Stoica numai daca acesta din urma nu isi poate exercita atributiile sau este plecat din tara. Si functia fostului lider ApR pare mai mult onorifica, stiuta fiind apetenta presedintelui liberal de a tine in mina friiele partidului.
Revenirea lui Catarama
Cele mai multe comentarii s-au facut, insa, pe seama revenirii in PNL a lui Catarama, nume care, de citeva ori, a fost vehiculat in scandalul SAFI. Pe de alta parte, este binecunoscut conflictul deschis care a existat intre Catarama si Stoica, motiv pentru care patronul Elvilei a si parasit partidul in 1999. In prezent, Catarama se intoarce in PNL, ca vicepresedinte, spre nemultumirea unor liberali cu vechime, care au ramas in partid, desi aveau unele obiectii fata de politica liderilor. Chiar unul dintre actualii vicepresedinti ai PNL, Crin Antonescu, a remarcat de curind ca ar trebui sa se renunte la promovarea pe functii importante a celor abia intrati in partid. Atit Antonescu, cit si alti doi vicepresedinti, Dinu Patriciu si Calin Popescu Tariceanu, s-au impotrivit, pe fata, fuziunii cu ApR. Nu de putine ori, acestia au afirmat ca sint total impotriva "inmuierii partidului cu formule de centru-dreapta". La aceasta opinie au subscris in ultima vreme si alti liberali de marca, precum si o mare parte a tineretului liberal, in frunte cu seful organizatiei, Cristian Boureanu.
Fuziunea este colacul de salvare pentru ApR
In privinta ApR, nu se poate pune problema ca fuziunea cu PNL ar putea avea efecte negative. Dupa strategia gresita aplicata la alegerile din 2000, Alianta a intrat, ireversibil, pe o panta care nu o ducea decit la anonimatul total. Ca atare, singura salvare era alipirea la un partid. Cele doua partide au mai avut o tentativa de fuziune, inainte de scrutinul din 2000, care n-a avut insa succes, din cauza orgoliilor generate de alegerea candidatului pentru Presedintie. Atunci Melescanu nu a vrut sa renunte cu nici un chip, in favoarea lui Stolojan, care fusese desemnat candidat la Presedintie inaintea liderului ApR si era mai bine cotat in sondajele de opinie. Multi analisti au comentat atunci ca, daca Melescanu ar fi cedat, Stolojan ar fi avut sanse sa intre in turul doi al alegerilor prezidentiale cu Ion Iliescu, in locul lui C.V. Tudor.
Liberalii, in schimb, au avut o multime de motive sa gindeasca de zece ori inainte de a face pasul fuziunii. Pe linga sediile si dotarea cu care se lauda conducerea ApR, aceasta formatiune nu ar putea ingrosa prea mult rindurile PNL pentru simplul motiv ca multi membri s-au dus ori la PD ori la alt partid. Mai mult, dintre membrii ApR care intra in PNL unii vor ocupa niste functii la care multi liberali abia daca au indraznit sa viseze. "Am convingerea ca in PNL exista oameni vechi care trebuie potentati asa cum sint sustinuti si cei nou veniti in partid", spunea Crin Antonescu. Consecvent, vicepresedintele liberal a votat constant impotriva fuziunii.
Conducerile PNL si ApR au semnat, la 9 noiembrie 2001, protocolul de fuziune dintre cele doua formatiuni, potrivit caruia noul partid va pastra numele si sigla electorala ale PNL, iar la congres se vor dezbate si adopta statutul si programul partidului unificat.
Din Biroul Permanent Central al PNL, care va avea 21 de membri si noua supleanti, ApR va ocupa trei posturi de membru si patru de supleant, iar in Delegatia reprezentantilor nationali ai partidului, ApR va fi reprezentata de presedintii filialelor judetene care vor reveni aliantei in urma fuziunii. In Consiliul National al PNL, Alianta va fi reprezentata de membrii Delegatiei Reprezentantilor Nationali si de 30 de membri ai Consiliului National ApR. Din partea acestui partid va fi desemnat si un secretar general adjunct al PNL.
Spre surprinderea generala, fuziunea PNL-ApR se realizeaza cu cinci luni mai devreme decit se stabilise la inceputul negocierilor intre cele doua partide. Inainte de ultimele alegeri, conducerile celor doua formatiuni negociasera un an degeaba. Desi oficial graba fuziunii este motivata prin nevoia pregatirii din timp a alegerilor, este posibil ca Teodor Melescanu sa se fi temut ca nu ar mai fi avut partid pe care sa il conduca la fuziune, iar liderul liberal ca opozitia din PNL fata de fuziune ar fi devenit prea puternica. (Doru Colgiu)