Conf. dr. Florin Mitu, şeful Secţiei Clinice de Recuperare Medicală Cardiovasculară de la Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi: „Măsurarea TA (tensiunii arteriale)este o practică obişnuită şi un control de rutină. Prin măsurare se poate şti dacă tensiunea este ţinută sub control, astfel putându-se preveni apariţia unor boli mai grave la pacienţii cu hipertensiune. Controlul TA poate fi efectuat atât de medic, cât şi de pacient, prin automăsurătoare. Automăsurătoarea TA la domiciliu trebuie încurajată cu scopul de a furniza mai multe informaţii despre efectul hipotensor al tratamentului, de a îmbunătăţi complianţa pacientului la schemele terapeutice, de a cunoaşte influenţa mediului asupra TA din ambulator. De obicei, valorile TA la domiciliu sunt mai mici decât cele măsurate la cabinet. Atenţie: automăsuratoarea nu trebuie încurajată la persoanele anxioase (n.r. – persoane care au frecvent stări de nelinişte, de teamă nedeterminată). Măsurarea TA trebuie efectuată mai des la debutul bolii, până la stabilizarea valorilor TA, sub tratamentul medicamentos recomandat de medic. De asemenea, la iniţierea tratamentului trebuie urmărite şi eventualele reacţii adverse la medicaţie precum: tusea seacă la unii inhibitori de enzimă de conversie, edemele la membrele inferioare la unele anticalcice, oboseala sau bradicardia excesivă (scăderea bătăilor inimii sub 50/min) la betablocante etc.

Dacă întrerupeţi tratamentul, valorile tensiunii vor creşte din nou

Odată ce, după începerea tratamentului, TA ţintă a fost atinsă (sub 130/85 mmHg), frecvenţa controalelor medicale poate fi redusă. Pacienţii cu risc redus sau cu hipertensiune de grad 1 (140-159 mmHg pentru sistolică şi 90-99 mmHg pentru diastolică) pot fi evaluaţi la fiecare 6 luni, iar măsurătorile regulate ale TA la domiciliu pot prelungi acest interval. Controalele ar trebui să fie mai frecvente la bolnavii cu risc crescut sau foarte crescut. Acelaşi lucru este valabil pentru pacienţii aflaţi sub tratament non-farmacologic (fără medicaţie, doar cu regim hiposodat – un consum redus de sare – şi efort fizic diminuat) datorită unui răspuns antihipertensiv variabil şi a complianţei reduse la acest tip de terapie. Vizitele periodice au ca scop menţinerea controlului asupra tuturor factorilor de risc reversibili precum şi evaluarea organelor ţintă (creier, cord, rinichi). Tratamentul hipertensiunii ar trebui continuat pe toată durata vieţii, deoarece la pacienţii corect diagnosticaţi întreruperea tratamentului determină de obicei revenirea hipertensiunii.

De câte ori trebuie măsurată tensiunea arterială?

Măsurarea frecventă a tensiunii arteriale, zilnic sau chiar monitorizarea acesteia printr-o metodă de înregistrare continuuă – 24 ore, este necesară doar la începutul tratamentului, până la stabilizarea valorilor tensionale şi la fixarea dozelor de medicamente. Ulterior, măsurarea tensiunii poate fi mai rară. Aşa cum spuneam mai sus, pacienţii cu risc redus sau cu hipertensiune de grad 1 (140-159 mmHg pentru sistolică şi 90-99 mmHg pentru diastolică) pot fi evaluaţi la fiecare 6 luni, de medicul specialist sau medicul de familie. În aceste luni pot practica măsuratori regulate ale TA la domiciliu. Măsurarea tensiunii la medicul de familie sau la specialist ar trebuie efectuată lunar de bolnavii cu risc crescut sau foarte crescut şi de bolnavii cărora li s-a recomandat doar regim alimentar fără sare şi efort fizic.

Care sunt valorile normale ale tensiunii arteriale?

Tensiunea arterială sistolică în cazul unui hipertensiv standard nu trebuie să depăşească 140 mmHg (n.r. – prima valoare nu trebuie să fie mai mare de 14), iar cea diastolică nu trebuie să fie mai mare de 90 mmHg (n.r. – a doua valoare nu trebuie să fie mai mare de 9, adică atunci când îşi ia tensiunea un hipertensiv nu ar trebuie să aibă valori mai mari de 14 cu 9). Dacă vorbim despre o persoană care are diabet zaharat sau un risc adiţional crescut atunci valorile tensiunii arteriale nu trebuie să depăşească 130/80 mmHg (n.r. – 13 cu 8) pentru a reduce riscul de boli cardiovasculare“.

Nu se recomandă măsurarea tensiunii arteriale de 7-8 ori într-o zi!

* pentru măsurarea TA pot fi utilizate mai multe tipuri de aparate: cu mercur, aneroide sau electronice. Este mai important locul unde se măsoară TA (la braţ) deoarece măsurătorile efectuate cu aparate electronice la articulaţia pumnului sau la deget dau mari erori. Când se măsoară TA, trebuie acordată atenţie următoarelor aspecte:
* faceţi acest lucru după un repaus de 5-10 minute sau atunci când vă simţiţi liniştit/ă; este bine ca pacienţii să se aşeze pentru câteva minute într-o cameră liniştită;
* nu se recomandă măsurarea tensiunii arteriale de 7-8 ori într-o zi, ci de maximum două ori. Dar, de fiecare dată când vă măsuraţi tensiunea, trebuie efectuate minimum două determinări la interval de 1-2 minute;
* valorile TA ar putea varia în funcţie de momentul zilei sau ar putea creşte dacă pacientul este stresat sau dacă are dureri. Pentru rezultate corecte măsuraţi-vă TA în acelaşi moment al zilei. Tensiunea arterială nu trebuie măsurată excesiv de des, deoarece variaţia valorilor sale riscă să devină prin ea însăşi un element de stres suplimentar;
* un hipertensiv sub tratament, a cărui tensiune este ţinută sub control, este suficient să-şi măsoare tensiunea arterială acasă o dată pe săptămână. Verificarea poate fi repetată mai des dacă apar probleme şi valorile tensiunii depăşesc pragurile normale. Dacă după mai multe măsurători valorile tensiunii se menţin peste cele normale ar fi bine să vă adresaţi medicului de familie sau specialistului.
* utilizaţi o manşetă standard (12-13 cm lungime şi 35 cm lăţime), dar este nevoie de o manşetă mai mare la persoanele cu braţe groase şi de o manşetă mai mică pentru braţe mai subţiri şi pentru copii;
* manşeta se aşază pe antebraţ, niciodată la deget sau încheietura mâinii;
* manşeta trebuie decomprimată cu o viteză de 2 mmHg/ secundă;
* tensiunea arteriala sistolică se determină când apare prima bătaie, iar cea diastolică se determină la dispariţia zgomotelor;
* TA se măsoară la ambele braţe la prima consultaţie, pentru a detecta posibile diferenţe datorate unor afecţiuni vasculare periferice. În acest caz se consideră ca valoare de referinţă valoarea cea mai mare;
* se măsoară TA la 1 şi apoi la 5 minute după trecerea în poziţia în picioare (ortostatism) la subiecţii vârstnici, la pacienţii diabetici şi în orice altă situaţie recomandată de medic;
* frecvenţa cardiacă se poate măsura prin palparea pulsului (minimum 30 secunde)“.
* nu trebuie să iei atitudine singur şi să schimbi regimul alimentar sau medicaţia; nu opri tratamentul indicat de medic, deoarece acesta nu se face pe o perioadă anume de timp, ci toată viaţa pentru controlarea eficientă a tensiunii arteriale.