anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

vineri, 30.09.2022

Marea păcăleală - Dezvoltatorii ieşeni scot la vânzare sute de case cu defecte nevăzute. Mărturii din culise GALERIE FOTO

GALERIE
case cu defecte (2)
  • case cu defecte (2)
- +

„Aer proaspăt, pini ecologici, albăstrele, păsări rare, piste de biciclete şi posibilitatea de hiking” sunt atributele cu care un modern complex rezidenţial încearcă să îşi atragă clienţi. Şi multe din cele o sută de case construite în apropierea Pădurii Uricani, în cadrul complexului, chiar şi-au găsit cumpărători. Aceştia povestesc însă că de la alegerea locului pentru casă, până la mutarea în noile locuinţe, numai de armonie nu a fost vorba între cumpărători şi dezvoltatori. Iar exemplele pot continua. Cel puţin asta arată o documentare a Ziarului de Iaşi pe piaţa caselor. Au învăţat să mimeze corectitudinea, au învăţat să mimeze o relaţie frumoasă. Dar în acelaşi timp au învăţat să fie ameninţători. Să îţi bage mâna în buzunar şi să te ameninţe. Casele, în general, vin la pachet cu o sumedenie de defecte ascunse de construcţie: fără talpa de fundare, fără izolaţia podelei, uneori fără tencuială, cu tabla bătută direct pe leaţuri, fără astereală etc.

 

„Ziarul de Iaşi” a stat de vorbă cu constructori fără interes direct în piaţă, dar şi cu cumpărători păţiţi. În articolul de faţă, o descriere detaliată a unei amăgiri pe scară mare.

Sunt arătoase şi apar ca ciupercile după ploaie oriunde mai există suprafeţe de teren disponibile în Iaşi sau în localităţile de la periferia Municipiului, sunt simbolul noii clase de mijloc, care vrea să se rupă de viaţa de la bloc şi sunt o afacere profitabilă pentru un sector care a înflorit în Iaşul ultimilor ani. Cu toate acestea, casele nou construite au defecte ascunse şi, ce e mai grav, multe dintre acestea au probleme de structură. „Peste 70% dintre ele ar avea probleme serioase în cazul unui cutremur comparabil cu cel din 1977”, atrage atenţia Dumitru Hriţicu, unul dintre constructorii consultaţi de Ziarul de Iaşi.

„Case care se crapă, se lasă, e ceva care se întâmplă la ordinea zilei în momentul de faţă, în Iaşi. Sunt cartiere întregi construite aşa. Case noi! În Galata, Voroveşti (Miroslava - Valea Ursului) şi altele. La Valea Ursului, un cartier de peste o sută de case, în niciuna nu este talpa de fundare la case şi, în afară de asta, pot să afirm că toţi proprietarii de acolo au plângeri”. Declaraţia, dată de un antreprenor din domeniul construcţiilor care a preferat să îşi păstreze anonimatul, a fost confirmată de proprietarii din complexul amintit mai sus. Cine nu se pricepe la construcţii, riscă să îşi cumpere o casă frumoasă la exterior, dar şubredă la interior, atrag atenţia noii rezidenţi de la poalele Pădurii Uricani.

Povestea unei profesoare

„M-am mutat în decembrie 2020”, a povestit o profesoară de română, acum la pensie: “Eu am stat pe şantier, de dimineaţă şi până seara, şi i-am păzit. Au început 20 de case odată, ca să ia avans de la mai multe persoane, şi cu avansul îşi cumpără ei materiale, pentru că nu au bani probabil, sau nu vor sa investească. 20 de case odată. Cum apare un proprietar în zonă, cum este mânată echipa către casa acestuia. Şi se plimbă muncitorii aşa, dintr-o parte în alta”. Presaţi de echipa dezvoltatorului imobiliar să dea mai mulţi bani, pentru că s-ar fi scumpit materialele, ameninţaţi uneori, şantajaţi, şi întotdeauna într-o stare de vigilenţă obositoare, dar necesară în încercarea de a-i obliga pe muncitori să le construiască locuinţa corect, mai mulţi proprietari au acceptat să îşi povestească experienţele neplăcute prin care au trecut.

„Din capul locului, tendinţa este de a înşela. Acesta este principiul pe care îşi construiesc ei relaţia cu un client. Te tratează de parcă ai fi cerşetor. Şi nu e posibil să fim trataţi în felul acesta. Am fost foarte tristă. Foarte tristă... E o disimulare totală. O iau în trepte de forţă. La început sunt linguşitori, prietenoşi, apoi încep „dacă nu vă place, lăsăm aşa, fără asta. Dacă nu vreţi aia, facem fără”. Şi în final îţi trântesc bomba: „Ştiţi ceva: noi vă dăm avansul înapoi şi vindem casa”, mai spune fosta profesoară de română. „Stai domnule, cum să-mi dai avansul? Că eu deja am pus gresie şi am plătit diferenţă la gresie, am pus clanţe, am dat diferenţă la clanţe, la uşi, la ferestre... Acum îţi convine. Îmi dai înapoi avansul pe care ţi l-am dat, dar îmi iei tot ce am investit acolo. Ba chiar o doamnă a fost ameninţată să iasă afară din casă, dacă nu mai dă bani. Urât, aşa...”.

„Am tremurat pe şantierul ăsta”

Proprietarilor li s-a alăturat şi un constructor, în încercarea de a stabili un set de recomandări care le-ar putea fi utile şi altora care vor să cumpere case construite în Iaşi. Cumpărătorii caselor au preferat să îşi păstreze anonimatul. Unii sunt sătui de frecuşurile cu constructorul. Alţii pentru că, deşi au achitat întreaga sumă şi s-au mutat deja în case, încă mai aşteaptă echipele de muncitori să-şi termine treaba. Atât ei, cât şi Dumitru Hriţicu, constructorul cu care ne-am consultat, subliniază însă că aceleaşi nereguli se petrec pe toate şantierele în care se ridică în ritm alert sute de noi locuinţe. „Eu am stat şi am învăţat, m-am consultat cu foşti elevi de-ai mei, ingineri, constructori, şi am venit cu lecţia învăţată. Am tremurat pe şantierul ăsta, am murit. Eu am avut norocul ăsta, că am putut să stau. M-am pensionat, mi-am îndeplinit la bătrâneţe visul de a avea o casă. Dar să ştiţi că cei tineri au fost «luxaţi» zdravăn, pentru că aceste case au vicii ascunse”. Dumitru Hriţicu a explicat pe scurt: „La casele care se construiesc acum, la astea de suta de mii de euro, la toate dispare talpa de fundare. Asta e prima care dispare. Apoi dispar tencuielile interioare, tencuielile exterioare. Casa se vinde la stadiul final, cumpărătorul o vede dată cu var, albă, dar dedesubt... După asta încep să apară crăpături, fisuri, şi când află proprietarul că stratul de tencuială lipseşte, încep să apară discuţii. Dar dacă contractul este semnat şi casa este vândută, nu ai decât să faci reparaţiile singur, pe banul tău”.

Fundaţia: de regulă dispare talpa de fundare

În realitate, la construcţia unei case, se fură încă de la fundaţie: o spun şi constructorii, dar şi cumpărătorii. Nu doar pentru a economisi o parte din banii cumpărătorilor, ci şi pentru că, sărind nişte etape, dezvoltatorul economiseşte timp şi mână de lucru. „E vorba de timp. La noi totul se rezumă la grabă, adică să construieşti o casă într-o lună de zile, într-o lună şi jumătate să fie locuibilă. Făcută corect, cu talpa de fundare aşa cum trebuie, îţi mai ia o săptămână în plus. E foarte multă muncă. Şi atunci ei fac şi economie. Dacă cei care construiesc, dirigintele de şantier sau cine răspunde, dă OK-ul şi semnează pentru turnat betonul, după ce se toarnă betonul, e cam greu să mai verifici ce se află înăuntru, cum e structura de rezistenţă”, susţine Hriţicu.

Constructorul a mai explicat că la casele realizate de către dezvoltatori pentru vânzare „de obicei, dispare talpa de fundare, în mare parte. Adică elementul de cotă zero al casei. Tot stratul”. Ce efecte poate să aibă lipsa acestui element? „În primul rând lăsări de teren. Se lasă construcţia din diferite colţuri. Construcţiile noi care sunt făcute, majoritatea, au problema asta. Normal toate casele se sapă la 90 cm cota de îngheţ, în pământ. Acolo se toarnă talpa de egalizare, un strat de beton mort de 10 cm. Dar pe aia nu o mai face nimeni în momentul de faţă”. De ce e important să se respecte cota de îngheţ atunci cînd se sapă fundaţia unei case, o explică un site specializat în construcţii, www.spatiulconstruit.ro: „În România, adâncimea (sau limita) de îngheţ depinde în principal de doi factori: zona climatică şi proprietăţile solului. Se ia în calcul adâncimea maximă, respectiv cazul cel mai nefavorabil, deoarece pot fi şi ierni cu temperaturi mai ridicate; ceea ce ne interesează este situaţia punctuală în care construcţiile şi instalaţiile noastre devin vulnerabile atunci când sunt supuse la temperaturi de 0 grade sau negative. În funcţie de aceşti factori, se stabileşte până la ce adâncime trebuie să săpăm, pentru a ne proteja investiţiile”.

În continuare, site-ul arată că pentru Iaşi, Bucureşti, Ploieşti, Cluj-Napoca sau Sibiu este indicată săparea fundaţiei la o adâncime de 80 - 90 cm. Regula, conform specialiştilor, este că talpa fundaţiei (sau betonul de egalizare) trebuie să stea într-un sol stabil, bine tasat, fără cicluri îngheţ - dezgheţ, pentru că aceste cicluri schimbă structura solului şi capacitatea lui de a susţine uniform construcţia. “Cu cât săpăm mai adânc pentru fundaţie, cu atât solul este mai puţin afectat de temperatură, de rădăcinile plantelor, insecte, animale mici ş.a.m.d. Altfel, cu timpul pot apărea fisuri în fundaţie”.

Nu veţi găsi izolaţia la pardoseală

„La casele care se construiesc pentru vânzare nu o face nimeni, sigur”, comentează Dumitru Hriţicu, în timp ce parcurge, teoretic, fazele construcţiei unei case: “Şi de acolo se face talpa de greutate a casei, după aia se bagă pământul la loc, se compactează, se pune stratul filtrant, se pune izolaţie. Casele de vânzare din Iaşi, majoritatea, ba chiar aş spune peste 80%, nu au izolaţia la pardoseală sau aşa ceva. Din cauza asta apar mucegaiurile. La tot ce înseamnă parter, e plin de mucegai”. Toată greutatea construcţiei trebuie să stea pe talpa casei. Dar până se ajunge la pardoseală, constructorii ar trebui să mai pună un strat de pietriş de 10 cm, polistiren extrudat de 10 cm, folie poliuretanică pentru infiltraţiile de apă. “Până la pardoseala slab armată. Acolo se foloseşte o plasă. În afară de pardoseala asta slab armată - dar şi aici, de obicei, mulţi nici nu mai pun armătură, pun beton mort - tot ce înseamnă straturile astea dispar, rămâne doar pământul compactat şi atât”.

Pentru că fusese avertizată de cunoscuţi, pensionara din Valea Ursului i-a verificat pe muncitori dacă şi-au făcut bine treaba: „Eu am întrebat: aţi pus plasă la soclul casei? „Da, sigur”. Au o unealtă cu nişte gheruţe. Am zis „Dă-o încoace!” „Doamnă, dar costă!” „Nu-i nimic, plătesc eu”. Când am tras de două ori aşa, cu unealta, pe 20 de centrimetri pătraţi nu era nimic. Zic: „Unde-i plasa, dragă?” Păi să vedeţi, că aşa şi pe dincolo. „Dar armătură la trotuar aţi pus?” Pun, din loc în loc, dar eu am nimerit cu verificatul unde nu puseseră. Fac rabat de la calitate”.

Hriţcu completează: „Credeţi-mă, până şi constructorii, majoritatea, ca să le fie mai simplu, îi spun dirigintelui de şantier - „Asta nu are niciun rost aici”, de exemplu bara de fier de la fundare, dacă se pun anumite bare de fier în plus în proiect. Cine face proiectul ăla, îl face totuşi după nişte studii. Apoi constructorul începe să scoată - asta o ia, asta o ia, şi aşa tot dispare câte ceva din proiect. În urmă cu câţiva ani, prin Voroveşti, Miroslava ştiu că a mai luat vântul acoperişuri, au fost probleme, şi e tocmai din cauza asta: dacă nu se foloseşte tot materialul cap-coadă la casă, normal, atunci când vine vântul, tabla e prinsă de nişte bucăţi de leaţuri şi atunci ţi-o cam zboară”.

„Materiale de top”: tabla direct pe leaţuri, fără astereală

Sunt casele din aceste cartiere construite cu materiale de top, cum se afirmă în reclamele de vânzare a lor? O cumpărătoare, mamă a două fetiţe, susţine contrariul: „Noi am stat şi ne-am gândit, nici dacă ne făceam casa în regie proprie nu am fi folosit materiale de cea mai înaltă calitate, că nu ne-am fi permis. Am fi mers pe calitate medie. Dar uneori s-a făcut rabat şi de la acest nivel de calitate”. Soţul o completează, din poartă: „Sunt mulţi vecini cu probleme. Noi ne-am mutat de un an, au fost printre primele case predate. Deja uşa se lasă. Au schimbat-o, trebuia să fie altceva”.

„Dispar straturile de tencuială, izolaţii. Dacă pe toate proiectele este izolaţie cu polistiren EPS 80, toţi folosesc EPS 50. Cărămida nu ai cum s-o minţi, aia este. Centuri pentru stâlpi de obicei se folosesc, dar nu cele recomandate de proiectant. Din acoperiş dispare astereala casei, se montează tabla direct pe leaţuri. Sau se răreşte. La partea de lemn din acoperiş, în proiect sunt căpriori de 12x12, în schimb constructorii folosesc de 8x8, 10x10 maxim. Pentru că sunt mai ieftini, lemnul se vinde la metru cub, şi toţi încearcă să câştige”, mai enumeră constructorul Dumitru Hriţcu defecte pe care le-a observat la ansamblurile rezidenţiale din Valea Ursului şi din alte zone ale oraşului.

Cumpărătorii au explicat că după plata avansului, când s-a ajuns la realizarea interioarelor, constructorul le-a dat un buget pentru fiecare încăpere şi i-a trimis să-şi aleagă finisaje dorite. „Bine, am mai băgat bani. Pentru că ei îţi dau o anumită sumă. Pentru baie, de exemplu, nu mai ţin minte bine, parcă au dat 1.100 lei”, încearcă să-şi amintească fosta profesoară. „Ori eu am dat 3.000 de lei numai pe cabina de duş. La gresie îţi dă 25 de lei metru pătrat. La centrală îmi dădeau 1.800 de lei. Cei de la magazin s-au uitat la mine şi au zis că nu există centrală de 1.800 de lei. Ei se duceau şi achitau partea lor, noi plăteam diferenţa. Toţi am făcut aşa. Şi absolut la tot. Parchet, gresie, faianţă, geamuri, uşi, păi ei îmi puneau o uşă ca la un magazin de ăla de cartier, din termopan. Ei oferă preţ minim minimorum, la limita de jos, iau ce este mai prost, de calitate execrabilă. M-am gândit de o mie de ori şi am ajuns la concluzia că mai bine plătesc o diferenţă decât să-i las să pună ei ce vor şi apoi să o iau de la capăt şi să schimb tot.”.

Cât despre exteriorul proprietăţii cumpărate, completează fosta profesoară, nici acolo nu e totul perfect: „Am adus şi două maşini de pământ pentru grădină, că ei îţi dau casa cu mizerie de jur împrejurul casei. Şi asta e o problemă. Nu curăţă spaţiul, nici în interior, nici în exterior”. „Zona e foarte bună, locul e drept, utilităţile sunt toate, nu eşti pe fosă, eşti pe canalizare, reţeaua deja era trasă toată, drumul nu este privat, este public, acesta este un alt factor important”, subliniază mama fetiţelor aspectele pozitive. „Până la anul poate se toarnă şi asfaltul”, adaugă soţul acesteia. De pistele pentru biciclete promise pe site-ul dezvoltatorului încă nu poate fi vorba. 

Săptămâna viitoare, un amplu articol despre sfaturile proprietarilor păţiţi către cei care vor să îşi cumpere case noi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

De ce câştigă extrema dreaptă

Pavel LUCESCU

De ce câştigă extrema dreaptă

Tot mai mulţi din aşa-zisa lume civilizată strigă tot mai strident că vor o schimbare. Deocamdată nici ei nu ştiu cum şi către ce. Dar, ca de atâtea ori în istorie, se vor găsi mereu politicieni care vor ştii să călărească valul şi să ne vândă cu succes o nouă rundă de iluzii.

opinii

Cu ochii larg închişi

Alexandru CĂLINESCU

Cu ochii larg închişi

Unele evenimente din ultima vreme, mai ales aşa-zisele „referendumuri” organizate de ruşi în terioriile ocupate, m-au făcut să-mi reamintesc de un text pe care l-am publicat în urmă cu nouăsprezece ani. Îl reiau aici, în ideea că el va arăta, o dată în plus, că liderul de la Kremlin este, în tot ce face, de o nesmintită şi sinistră consecvenţă.

De la oraşul creativ, la cel al creatorilor (I)

George PLEȘU

De la oraşul creativ, la cel al creatorilor (I)

Săptămâna trecută a fost lansată, fără prea mare tam-tam mediatic, dar cu reacţii bune în online, platforma orasulcreatorilor.com. În spatele ei sunt oameni din echipa care a realizat logo-ul Iaşului, care de data aceasta au invitat pentru consultări mai largi o serie de tineri implicaţi în industriile creative locale, în timp ce site-ul era încă în perioada de teste.

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Codrin Liviu CUȚITARU

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Emil Brumaru era, în subsidiar, aidoma tuturor scriitorilor adevăraţi, fiinţa cea mai delicată cu putinţă - aproape fragilă, aş îndrăzni să observ - care-şi disimula, în identitatea (construită) de rebel al culturii, propriile temeri şi inhibiţii în faţa „infernului” din celălalt.

pulspulspuls

Aripa fără scrupule a partidoiului local tocmai dă atacul la un proiect de milioane de iepuroi!!

Aripa fără scrupule a partidoiului local tocmai dă atacul la un proiect de milioane de iepuroi!!

Iată, dacă mai era nevoie, stimaţi telespectatori, dovada că şi în politichie este valabilă vorba aia că aşchia nu sare departe de trunchi şi unde altundeva puteam vedea mai bine o asemenea confirmare decât în familia fostului deputat Rachetă Patriot, hahalera universitară care a făcut de râs oraşul în ţară şi nu numai cu iniţiativa legii privind pensiile speciale, dar mai ales prin nenumăratele declaraţii şovine, patriotarde şi pompoase de tip vadimist. 

Caricatura zilei

Zbor anulat

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.