O conspiraţie legată de buget

Andrei Caramitru, noul star al finanţiştilor intraţi în politică (USR mai exact) lansează un subiect extrem de sensibil pentru moldoveni. (Pentru cei care nu-l ştiu, Caramitru jr. e un fel de Băsescu mai tânăr. Vorbeşte şi scrie incisiv, câteodată prea impetuos, dar, fără îndoială, cu mult curaj. E un lup tânăr în turma de oi blege a opoziţiei. Printre puţinii care pot transmite mesaje pe înţelesul pesediştilor ce visează la OUG cu efecte juridice retroactive: „Nu vă jucaţi cu focul! Dacă noi, în prima zi de guvernare, vă aruncăm pe toţi în puşcărie, prin ordonanţă de urgenţă?“

În contextul dezbaterilor despre buget, pe care încearcă să-l traducă pe înţelesul românului de rând, Caramitru jr. activează un puternic imaginar conspiraţionist. Explicaţia pe care o avansează faţă de refuzul guvernului PSD de a finanţa (substanţial şi suficient) infrastructura de transport din zona Moldovei este aceea a unei înţelegeri cu Kremlinul, care ar avea la Bucureşti executanţi „obedienţi, cumpăraţi cu câteva tablouri ascunse în cavou“. Un fel de tradiţie iliesciană, vă mai amintiţi de celebrul „fir roşu“?, reactualizată la nivelul anului 2019. Care e miezul? Pentru Bucureşti şi Moscova, Moldova nu e alceva decât o „zonă de buffer militar“, de aceea nu se fac investiţii aici. 

Într-o perspectivă istorică, nu ar fi ceva nou sub soare. În doctrina militară românească oficială, Moldova chiar a fost considerată o zonă tampon, de invazie militară, între Bucureşti şi Imperiul Rus, în perioada 1862 – 1916. De exemplu, pe lângă faptul că au fost desfiinţate regimente militare la Botoşani, doar Bucureştiul şi Valahia beneficiau de fortificaţii şi planuri de apărare. După 1989, nevorbiţi din zona serviciilor secrete au avansat în anumite cercuri explicaţia izolării Moldovei, a lipsei de investiţii publice şi private, legând-o de existenţa unui tip de embargo strategic secret. Provocat să o clarifice la o întâlnire cu reprezentanţii asociaţiilor care militează pentru autostrăzi, şeful CSAT, Klaus Johannis, a negat-o vehement, într-un fel uluit de nivelul conspiraţionismului provenit din zona politicianismul de doi lei. Acest tip de explicaţie nu face decât să scuze incapacitatea politicienilor din Moldova de se constitui în agenţi ai dezvoltării. 

În interesul cetăţenilor români din regiunea Moldovei, Andrei Caramitru – un politician care e convins că va câştiga alegerile – trebuie să clarifice de unde ştie ceea ce crede că ştie. Sunt informaţii şi opinii vehiculate în cercuri ale „marii finanţe europene“ în care şi-a făcut ucenicia? Sau aparţin, de fapt, folclorului dâmboviţean? 

Într-adevăr, aşa cum se comportă PSD la guvernare, în modul în care atacă economia şi justiţia, nu face decât să taie punţile cu Europa şi să ne apropie de Rusia, un stat autoritar, condus prin metode KGB-iste. Privind de foarte sus, perspectiva conspiraţionistă e alimentată şi cu alte date din teren: câtă armată (trupe, armament) mai există în Moldova? O să fiţi uimiţi, dar chiar şi Republica Moldova ar putea să realizeze o invazie terestră copleşitoare în dreapta Prutului! Iar asta e absolut şocant, în condiţiile în care graniţa UE şi NATO e pe Prut! Sunt însă aceste realităţi suficiente pentru a acredita ideea că România îşi exercită o suveranitate limitată, inhibată, în regiunea Moldovei de teamă să nu supere „marele vecin“? 

Dl. Caramitru înţelege că în economie se lucrează de multe ori cu percepţii şi factori emoţionali. Psihologia consumatorilor poate coborî sau ridica PIB-ul unei ţări, apetitul investiţional, încredere în viitor etc. Când acreditezi informaţia că Moldova e doar „buffer militar“ o transformi într-un teritoriu nesigur, fără viitor, chiar dacă în realitate nu există niciun fel de înţelegere cu vreo putere străină. Ca să nu mai spunem că scuză şi acoperă incompetenţa autorităţilor şi politicienilor din regiunea Moldovei, fericiţi că au găsit ţapul ispăşitor perfect: Rusia. Prin urmare, aşteptăm o reacţie-lămurire pentru public. Şi, evident, nu doar de la d-l Andrei Caramitru.