Simona. „Momente“ şi „schiţe“

Colegialitate şi empatie

Unele felicitări par doar politicoase (dar a fi politicos e deja o calitate rară-n ziua de azi!), dar cele mai multe arată o empatie sinceră: felicitările de la Goerges, Kasatkina, Konta, Kvitova, Mla­denovic, Petkovic, Pliskova, Suarez-Na­varro sau Svitolina stau mărturie. Em­patie care n-are cum să nu ţină şi de persoana Simonei: mereu modestă, „la locul ei“, fără fiţe şi cu nervi (mai ales în trecut) doar faţă de sine însăşi ori faţă de antrenor (vezi faza cu Cahill, de anul trecut, la Miami). (11.06.18)

Noroc muncit

De o singură minge realmente norocoasă a avut parte Simona în finala de la Roland Garros: când, după un schimb intens de mingi, cu Sloane Stephens în atac şi Simona într-o defensivă îndârjită (avea deja 3:0 în decisiv, SS încercând să facă primul ei game), Simona a mai scos o minge şi încă una şi încă una, ultima recuperând-o doar ea ştie cum cu reverul ca s-o trimită bine tăiată înapoi peste fileu. Iar mingea asta a mângâiat banda fileului şi-a derutat-o pe Stephens cât s-o lovească complet necontrolat şi s-o trimită-n aut. Acest noroc muncit avea să-i aducă minge de break şi, după alt schimb (cel mai bun al meciului!), al doilea break. 4:0.

Dar, cum ziceam, a fost un noroc muncit din greu. Nici nu se compară cu vestita minge a Jelenei Ostapenko de anul trecut care, la 1:0 la seturi, 3:0 la ghemuri şi 40:0 pentru Simona pe serviciul letonei, se îndrepta într-un aut de aut, a acroşat însă banda fileului, a sărit în sus, s-a rotit naiba ştie cum şi a căzut în colţul mort de după fileu din terenul Simonei! Iar de-acolo ştim cu toţii ce s-a întâmplat. (11.06.18)

Dumneavoastră-n ţara cui trăiţi, dragi cititori?

Gabriela Firea, „primarul general al României“ (Gabriela Firea-Pandele), pe Are­na Naţională, adresându-se Simonei Halep: „Ne bucurăm că ai venit în ţara noastră…“

Poftim? Pare-se că de atingerea irever­sibilă a neamprostiei pesediste acutizată rău de tot recentisim nu mai scapă nimeni!

Cum s-o excluzi din propria ţară, s-o faci dintr-o vorbă „străină“ tocmai pe cea mai iubită româncă din momentul acesta, pe cea care nu ezită şi care n-a ezitat nicicând să se declare mândră că-i româncă? Păi, Doamne iartă-mă, madam Firea merita huiduită copios fie şi doar pentru această gafă impardonabilă. Doar că scăparea asta nu s-a auzit decât la televizor (şi doar la unele televiziuni, desigur). Altfel, de, pesemne că subconştientul, bate-l vina, a trădat-o – ăştia din PSDragnea chiar aşa par să gândească despre România: când ei vorbesc de „ţara noastră“, o consideră de drept doar a lor, iar pe toţi cei care muncesc cinstit şi fac performanţă şi-i contestă pe ei (cei care nu ştiu decât să copieze, să fure şi să mintă cu neruşinare) îi consideră „tră­dători“ sau „străini“ ori, mai nou „şobo­lani“. De, paradgima prezentului:

Hoţii strigă „Hoţii!“

Mincinoşii strigă „Mincinoşii!“

Şobolanii strigă „Şobolanii!“

Trădătorii strigă „Trădare!“

P.S. Ce mi-a plăcut Simona, chiar şi pe Arena Naţională: nu s-a pierdut defel cu Firea. După ce madama s-a retras, s-a bucurat pe deplin de aplauzele calde şi ovaţiile celor veniţi s-o vadă.

Firea, pierdută nu doar cu firea

După ce-a fost uşuită de pe Arena Naţională cu huiduieli, madam Pandele s-a răcorit pe FB cu niscaiva delir: i-a fost pedepsită „fapta bună“, fraţilor. Vinovaţii? „Aparatul sorosist de propagandă, prin organele sale tributare de presă“, „echipe de cetăţeni cu venin“ venite „bine organizate, plasate strategic printre oameni decenţi“… Săraca, a-nceput să creadă-n pro­pria propagandă pesedistă. (12.06.18)

„Primire triumfală pentru câştigătoarea openului francez“

Pe spox.com/de/tennisnet, 13.06.18), Ulrike Weinreich semnează un material fain despre noua campioană de la Roland Garros. Nu uită nici de păţania madamei Firea Pandele, dar de reţinut nu vreau să reţin decât comentariul unui fan german: „Ce mişto, să cobori într-un outfit casnic din avion! Habar n-am cum umblă Simona în particular. În public apare într-un mod binevenit relativ ne-răsăritean cu puţine briz-brizuri, deloc încărcată cu lănţişoare de aur, arareori arestabilă de poliţia modei şi mai totdeauna într-un look uni-color plăcut ochilor. Îmi place de ea, deşi pare a fi mai degrabă orice altceva decât o tipă sociabilă. Chiar dacă Petkovic îşi înmânează în sinea ei zilnic premiul Pulitzer în faţa oglinzii, Halep mi se pare sensibil mai profundă spiritual. Şi din fericire mai liniştită.“

Conspiraţia Şparli’ebdo

Ştiţi ce-mi place să bănui, oameni buni? Kă KaKaricatura de la Şparli´ebdo a fost comandată de Firea personal ori chiar de Partidoi! Cum de ce? Ca să facă uitate huiduielile de pe Arena Naţională şi mani­pularea ordinară de pe paginile pesediste care susţinea că huiduită a fost, de fapt, Simona. (15.06.18)

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

Publicitate și alte recomandări video