Aceeaşi Mărie, altă pălărie!

După ce fotbalul şi-a consumat deja opt etape de primă ligă, astăzi se dă startul în elita rugbiului şi apoi vor urma la rând baschetul, voleiul, handbalul, discipline la care urbea noastră, a doua din ţară după Bucureşti, este reprezentată cum se cuvine. Aşa ar trebui să spunem, dacă urbea asta a noastră nu s-ar numi Iaşi şi dacă experienţa anterioară nu ne-ar spune că ieşenii care contează nu prea iubesc sportul aşa cum îl iubesc ieşenii care nu contează decât la strângerea impozitelor. De fapt, situaţia arată astfel: echipa de baschet feminin s-a (re)desfiinţat, cele de volei, rugby şi handbal au fost la un pas de (auto)retrogradare, iar cea de baschet masculin încă respiră, beneficiind de o simpatie ceva mai mare în unele cercuri influente.

La rugby, echipa Politehnica Iaşi părea a se situa pe un trend hotărât ascendent. Parcă îl auzim pe Vasile Manole, cel care astă iarnă i-a luat locul lui Leonida Antohi în fruntea CS Politehnica: “este adevărat, echipa de rugby a obţinut rezultate bune, iar în doi-trei ani sperăm să o vedem bătându-se de la egal la egal cu Timişoara, Steaua, Baia Mare…“. Acum, dl. Manole ar fi fost dispus la înscrierea echipei în eşalonul secund. Managerul Dan Codreanu a fost destituit la presiunile Fundaţiei, pentru că şi-ar fi tras, împreună cu colaboratorii săi, salarii prea mari din banii poporului. Poate că aşa o fi fost, însă ne întrebăm, când s-au stabilit sumele astea, în ce papuci au dormitat oficialii de la Primărie y compris FSI? Sau poate că asaltul rugbiştilor la biroul bietului consilier Ionel Popa a contat mai mult?  Restanţele s-au acumulat, jucătorii s-au risipit ca potârnichile, iar excelentul antrenor George Sava a plecat la Baia Mare. Să recunoaştem că oferta maramureşeană ar fi fost de nerefuzat, chiar dacă totul ar fi mers “Zeiss” la club. Apoi, lipsa de jucători din linia I (compartiment în care nu este permis a se  improviza cu juniori) a condus la retragerea din Cupa  Regelui.

Echipa de baschet feminin, care arăta atât de promiţător anul trecut, a încheiat campionatul în genunchi. În plus, creatorul perpetuu al acestei echipe, Marius Cosoi a plecat în şuturi, tot din depăşire de fonduri sau – conform acestuia – din confuzia între lei şi euro. Iar dacă noua conducere a secţiei de baschet a încercat încă din primăvară să întărească lotul de fete, a făcut-o degeaba, fiindcă fondurile nu au permis menţinerea echipei, cu satelit obligatoriu. Fireşte, capătul de sfoară a fost anularea colaborării cu Naţional (gruparea lui Cosoi), însă nu cunoaştem ca cineva să fi făcut cererea de divorţ la federaţie. Între timp, Marius Cosoi, împreună cu pivotul Mădălin Nicolae, care nu mai este agreat la Politehnica, vor să creeze concurenţă echipei masculine. CS Politehnica “Studs” arată OK, printre celelalte echipe ieşene, prin finanţarea acceptabilă şi achiziţiile făcute. La fel şi nou-promovata de la handbal, însă doar prin prisma finanţării. Penicilina nu intră în acest an în documentele FSI pentru că are finanţare privată (“bogdaproste” spunea Nichita şi, probabil, spune şi Chirica!). Antibiotice SA şi-a reiterat finanţarea, dar n-are jucătoare, din motive de vacanţe/ concedii. Iar fotbalul a fost dat pe mâna unei firme de impresariat, dar a rămas pe banii ieşenilor.

Cât despre sporturile olimpice, ce să spunem? Dacă ar fi să credem un eminent antrenor emerit ieşean, uneia dintre cele mai mari speranţe ieşene pentru Tokyo i s-a refuzat finanţarea. Antrenorul sportivului cu dublă legitimare, crescut, la Iaşi, ar fi fost tratat de un funcţionar de la Primărie cu un sec “nu ne interesează”. Este vorba de antrenorul Dănuţ Fron şi halterofilul Ilie Ciotoiu. Cam asta e povestea sportului ieşean. Nu ne interesează.

Să dăm vina pe cucoana politică? În vremurile PSD sportul nu a avut prea mare trecere la Iaşi (cu excepţia fotbalului, în perioada anterioară). Iar primarul Iaşului, cu aura sa disidentă cu tot, rămâne declarat în zona PSD. Cât despre distinsa opoziţie, aceasta anunţă o dezbatere privitoare la “fotbalul ieşean”. Dacă ar fi spus de sportul ieşean, ar fi fost OK. Aşa însă, vorba francofonului, “la meme Jeanette, autre jaquette”. Traducerea (aproximativă) e în titlu.