Prof. dr. Florin Mitu, Secţia Clinică de Reabilitare Cardiovasculară, Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi: „Angina pectorală stabilă de efort (dureri retrosternale care apar la aceeaşi intensitate a efortului) se numără printre formele de cardiopatie ischemică în care recuperarea fizică este utilă conform normelor elaborate de Societatea Europeană şi Americană de Cardiologie. Majoritatea bolnavilor cu angină pectorală stabilă de efort au capacitate diferită de efort, dependentă atât de natura sedentară sau fizică a muncii prestate cât şi de nivelul pragului anginos (nivelul de efort la care apare durerea retrosternală). Înaintea începerii programului de recuperare, bolnavul trebuie evaluat clinic, biochimic, ecocardiografic şi prin testare de efort la cicloergometru sau covor rulant.

Recuperarea bolnavilor cu angină pectorală de efort stabilă trebuie începută în clinica de ecuperare cardiovasculară unde bolnavul este supravegheat şi monitorizat în timpul programelor de antrenament fizic. Se începe şi corecţia factorilor de risc cardiovascular (echipa de recuperare cardiovasculară realizând pe lângă şedinţe de antrenament fizic şi şedinţe de dietetică, psihologice, de informare a pacienţilor despre boală,etc). Acest program durează 2 – 3 săptămâni după care programul poate fi continuat în ambulator în cadrul clinicii de recuperare cardiovasculară sau în alte servicii ambulatorii specializate. Recuperarea trebuie privită ca o schimbare a modului de viaţă de către bolnavul cu angină pectorală de efort, în sensul prestării regulate de exerciţii fizice şi de activitate fizică, activitate care să fie însă sub limita pragului anginos, respectiv a apariţei simptomatologiei dureroase.

 Cel mai indicat moment al zilei pentru programul de recuperare este dimineaţa, dar şedinţele pot fi programate şi după-amiaza

O problemă importantă în special pentru cei care efectuează programele de antrenament în ambulator este momentul de desfăşurare al acestuia,deoarece în general bolnavii cu angină pectorală de efort desfăşoară o activitate profesională normală. De aceea ei sunt mai puţin disponibili în timpul dimineţii, timpul optim pentru desfăşurarea antrenamentului. În aceste condiţii antrenamentele fizice se vor desfăşura, în majoritatea cazurilor, pe parcursul după-amiezii sau serii. Este bine ca bolnavul să intercaleze între terminarea programului de muncă şi antrenamentul fizic un interval de 1-2 ore. Dacă acest interval de minimum 2 ore nu poate fi respectat, se recomandă ca masa de dinainte de antrenament să nu fie abundentă.

 Cât durează programul de recuperare

Se recomandă utilizarea pe parcursul antrenamentului fizic, a cel puţin 3-4 tipuri de efort fizic (gimnastică medicală, ciclorgometru, covor rulant, etc.) pe o perioadă de 20-30 minute. Perioadele de încălzire şi de revenire sunt obligatorii şi durează 5-10 minute. Programul de recuperare durează de obicei 8 – 12 săptămâni şi se va încheia printr-un test de efort final, în baza căruia bolnavul va fi sfătuit din punct de vedere al tratamentului care urmează: intervenţie chirurgicală sau tratament conservator (continuarea programului de antrenament fizic şi tratament medicamentos). Rezultatele programelor de recuperare sunt excelente, creşterile capacităţii de efort fiind de 20-30%. Rezultatele sunt mai bune pentru bolnavii sedentari anterior antrenamentului. Date recente arată pe lângă ameliorarea calităţii vieţii, chiar diminuarea şi regresia evoluţiei aterosclerozei la bolnavii care urmează astfel de programe de antrenament fizic. În Iaşi există o experienţă bogată în recuperarea acestei afecţiuni în Secţia Cinică de Recuperare Cardiovasculară de la Spitalul Clinic de Recuperare, bolnavii putând să se prezinte pentru internare cu bilet de trimitere de la medicul de familie sau medicul specialist şi cu adeverinţă de salariat sau cupon de pensie“.

Ce fel de toleranţă la efort au bolnavii

Testul de efort trebuie să fie un test maximal limitat de simptome. În urma testării de efort, bolnavii vor fi clasificaţi în trei mari categorii. În prima categorie se încadrează bolnavii care au o toleranţă redusă la efort şi la care durerea anginoasă apare rapid în timpul testului de efort. La această categorie de bolnavi, antrenamentul fizic va avea un efect redus. De obicei, necesită coronarografie în vederea evaluării posibilităţii de revascularizaţie miocardică. Până la această intervenţie, pacienţii pot fi incluşi în programe simple de recuperare comprehensivă (fizică, psihologică, dietetică) cu scopul evitării decondiţionării în continuare a bolnavilor, ca urmare a sedentarismului impus de stenoza coronariană severă. Cea de a doua categorie de bolnavii – cei care au o toleranţă moderată la efort – pot efectua antrenament fizic mai intens, iar rezultatele recuperării apar mai rapid. Cea de a treia categorie de bolnavi include subiecţii care efectuează un test de efort de intensitate mare, de obicei bolnavi cu activitate fizică constantă înaintea apariţiei bolii, la care reducerea capacităţii de efort se face aproape exclusiv pe seama stenozei coronariene, nu şi pe seama lipsei de antrenament. La aceştia se urmăreşte menţinerea capacităţii fizice anterioare apariţiei crizelor anginoase.