Se poate muri de apendicită?

Ce este apendicele

Apendicele cecal este o porţiune tubulară, subţire a intestinului gros. Are vârful înfundat ca un deget de mănuşă, celălalt capăt (baza) implantându-se în cec, prima porţiune a colonului. Este situat de regulă în fosa iliacă dreaptă ( nota redacţiei – în regiunea inferioară dreaptă a abdomenului). Nervii care inervează apendicele  sunt legaţi de plexul mezenteric superior, motiv pentru care apendicita acută dă la debut  dureri în epigastru, adică în „capul pieptului”. Fiind bogat în ţesut limfatic cu rol în  apărarea organismului, apendicele este considerat „amigdala abdomenului”. Acest rol este mai  important în copilărie, funcţia de apărare diminuându-se pe parcursul anilor şi dispărând  la vârstnic.

Simptome caracteristice: cum putem bănui că este vorba de o apendicită?

Durerea: debutul durerii este insidios în epigastru ( în capul pieptului), simulând o indigestie; ulterior  durerea coboară  în fosa iliacă dreaptă. Durerea creşte în intensitate pe parcursul orelor. Dacă iniţial este resimţită ca o jenă, devine apoi foarte intensă. Într-un interval de 6-24 ore  devine din ce în ce mai intensă şi continuă. Durerea devine mai puternică, cu iradiere către rădăcina coapsei drepte. Pacientul evită să se mişte, iar atunci când merge este aplecat în faţă şi se ţine cu mâinile de partea dreaptă a abdomenului. Uneori, durerile pot debuta direct în fosa iliacă dreaptă; Inapetenţa – lipsa poftei de mâncare apare întotdeauna în apendicita acută imediat după debutul durerilor; Mai pot apărea greţuri, vărsături şi subfebrilitate: 37,5-38 grade Celsius. Aceste simptome se pot instala într-o perioadă cuprinsă  între 6 şi 24 de ore de la debutul primelor dureri. Trebuie subliniat că în apendicită greţurile şi vărsăturile apar întotdeauna  după ce au debutat durerile. Spre deosebire de o indigestie, când prima dată apar greţurile şi vărsăturile şi abia apoi durerea; Semnele clinice nu sunt  întotdeauna uşor de recunoscut. Există şi cazuri atipice: la bătrâni când simptomatologia este mult diminuată, la gravide – aşa cum arătam mai sus, la persoanele obeze. De asemenea, există şi cazuri când apendicele este localizat atipic ( retrocecal, subhepatic).  Şi atunci diagnosticul e mai dificil. De exemplu, apendicita acută subhepatică imită tabloul clinic al colecistitei acute.

Diagnostic şi analize

Diagnosticul de apendicită acută este în primul rând clinic, dar teste suplimentare pot fi utile. În cazul apendicitei acute analizele de sânge  arată  prezenţa unei leucocitoze (arată creşterea numărului de leucocite) cu neutrofilie şi creşterea probelor inflamatorii (VSH, proteina C reactivă, fibrinogen). Examenul ecografic, sumarul de urină, testul de sarcină la femeile tinere, radiografia abdominală pe gol sunt utile pentru a exclude alte afecţiuni care pot fi confundate cu apendicita. De exemplu, o eventuală ecografie abdominală este utilă în cazul unei femei  pentru a exclude o patologie a ovarului drept. Cel mai frecvent însă diagnosticul de apendicită se pune de obicei clinic după un consult realizat de chirurg.

Intervenţia chirurgicală: singura soluţie care poate rezolva apendicita acută!

Tratamentul care rezolvă apendicita acută este doar cel chirurgical. Odată pus diagnosticul de apendicită acută este necesară o intervenţie chirurgicală rapidă, deoarece nu există nici un paralelism între semnele clinice şi importanţa leziunilor de la nivelul apendicelui. Nu e cazul să aşteptăm, altfel riscăm să transformăm o afecţiune chirurgicală relativ simplă, în una complicată grav. Excepţie facem atunci  când avem un plastron apendicular  – se formează ca o pseudotumoră în jurul apendicelui şi într-un astfel de caz  nu se recomandă ca tratament de primă intenţie operaţia. Se începe cu tratament conservator: antibiotic, regim alimentar, supraveghere în secţie de chirurgie timp de 7-10 zile. Dacă evoluţia este favorabilă, pacientul este externat şi revine pentru intervenţia chirurgicală după 5-6 săptămâni. În prezent majoritatea intervenţiilor chirurgicale de apendicectomie ( nota redacţiei – scoaterea apendicelui) se practică pe cale laparoscopică. Sunt 3 incizii mici de aproximativ un centimetru. Nu rămân cicatrici foarte mari, iar recuperarea este foarte rapidă:  după 2 zile pacientul este externat  cu recomandarea de a evita timp de o săptămână acele alimente care destind colonul: varză, fasole etc . Dar când avem o formă complicată cu abces – peritonita – evoluţia este mai îndelungată, dificilă şi uneori mai pot apărea ulterior alte complicaţii – abcese hepatice, sepsis.  La persoanele tinere care se prezintă la timp la medic, astfel de situaţii sunt rare. Mai problematic este la persoanele vârstnice sau la obezi la care simptomatologia este diminuată sau mascată şi care ajung târziu la chirurg.

Apendicita la copii

A existat posibilitatea la un moment dat să se scoată apendicele profilactic la copii. Acum astfel de operaţii nu se mai practică. În general la copii cel mai frecvent apendicita apare între 7 şi 14 ani. La copii însă nu trebuie să ne grăbim cu operaţia.  Orice copil care vine la doctor începe să plângă. Oriunde pui mâna, îl doare. E dificil de făcut anamneza şi de stabilit exact dacă este vorba de apendicită. Dar dacă analizele sunt normale, se recomandă supraveghere 24 de ore. Dacă în această perioadă nu apar probleme – nu apare subfebrilitate între 37,5 şi 38 de grade,  copilul nu varsă, nu îi este greaţă şi mai ales dacă vrea să mănânce, asta înseamnă că nu e apendicită şi nu trebuie  operat.

La femei este frecvent confundată cu afecţiuni ginecologice

De asemenea, la femei apendicita poate fi frecvent confundată  cu o patologie ginecologică: un chist de ovar, o metroanexită,  o sarcină tubară  – toate acestea pot da dureri asemănătoare. De  obicei, în astfel de cazuri pacientei i se fac analizele şi este urmărită. Bineînţeles, se poate recomanda şi un consult ginecologic. I se recomandă repaus, regim alimentar şi dacă analizele nu se normalizează, durerile nu cedează sau evoluează şi sunt însoţite de inapetenţă, greţuri, vărsături se poate recomanda o intervenţie, o apendicectomie.

Care sunt complicaţiile apendicitei netratate?

Apendicita evoluează prin etapele de catarală, flegmonoasă,  gangrenoasă, însă neprezentarea la chirurg în timp util poate complica aceste forme cu apariţia peritonitei de cauză apendiculară (complicaţie serioasă în care cavitatea peritoneală în întregime este inflamată, infectată cu apariţia puroiului şi a falselor membrane).
Starea generală a pacientului este marcat alterată, durerile abdominale sunt intense şi generalizate, acesta este febril (39-40°C), cu pulsul accelerat. Intervenţia chirurgicală este urgentă,  viaţa pacientului fiind în pericol”.