Caută 
3 MIN
* Deja a trecut cam o săptămână de iulie, Luna lui Cuptor, cum i se zice; dacă în iunie sunt festivalurile florilor de tei, târgurile de oale şi ulcele şi bâlciurile rurale de Sânziene, iulie e luna care conţine o parte din vârful de sezon estival. Nimeni nu ştie exact între ce date pică acest vârf şi nici cât e de tocit: un vârf mai ascuţit ar fi de câteva zile, dar se pare că ăsta e bont şi se întinde ca o ciorbă de cantină, în funcţie de vreme, de avansurile din leafă, de diverse evenimente. Unii sunt de părere că, dacă vârful de sezon este perioada cu preţurile cele mai mari, atunci el poate dura şi tot anul…
* Mulţi au plecat deja în concediu, alţii s-au şi întors (să ne fie de bine!), dar şi mai mulţi se pregătesc. De fapt, ăsta-i adevăratul farmec al concediului: aşteptarea! E visul cu ochii deschişi, e foaia cu lista obiectelor strict necesare în bagaj, e goana după costum nou de baie, ochelari şi labe noi pentru scufundat (că şi astea rămân mici, mai ales la copii), furazolidon şi plasturi, e mirosul de stătut al valizelor date jos din pod sau scoase de sub pat, e înjurătura când geamantanul umflat nu se închide, e ceasul deşteptător pus cu grijă în două oale, să sune mai tare şi să nu întârzie nimeni la gară / aeroport, e cafeaua pe fugă din dimineaţa plecării, care se varsă pe hainele de drum, e verificarea robinetelor de apă şi de gaz, e taxiul chemat din timp, care greşeşte adresa, e semaforul de pe drumul spre tren ori avion, care uită să se facă verde…
* Farmecul concediului e şi biletul sau paşaportul care parcă a dispărut, e febra drumului spre destinaţie, e cazarea, e primul pas în camera de hotel, e bucuria mini-barului plin şi a florilor de pe noptieră (în prima zi; după aia trebuie bacşiş), e bucuria săpunelelor şi şamponelelor din baie, a gelului de duş în sticluţă drăgălaşă (cu care te poţi clăbuci doar pe jumătate), e mirosul primei mese, răcoarea primei scufundări în piscină sau mare, umbra primei plimbări prin pădure, aroma primului conifer, zbenguiala primei veveriţe etc.
* După cum am spus, toate aceste elemente de mai sus (desigur, mai sunt multe altele, de aceeaşi teapă) fac acea inegalabilă şi ireproductibilă bucurie a plecării în concediu. După cum au spus strămoşii noştri (care, neavând bani, ne-au lăsat moştenire datini şi zicători), socoteala de-acasă nu se potriveşte mereu cu aia din staţiune, aşa că uneori se întâmplă niţel altfel decât am scris mai sus:
* După ce se răscoleşte toată casa, cineva îşi aduce aminte că valizele au fost împrumutate unui văr, care a plecat cu ele în Grecia. Pe drum, avionul intră într-o zonă cu turbulenţe exact când se serveşte cafeaua fierbinte. La hotel, seiful din cameră funcţionează perfect, dar nimeni nu mai ţine minte pe ce butoane s-a apăsat când s-au închis în el actele şi banii, pe etaj sunt cazate familii cu mulţi copii care zbiară noaptea şi care confundă mereu camerele, trăgând şuturi în uşa dumneavoastră, iar acea spumă frumos mirositoare de la săpunele, şamponele şi geluri de duş nu se mai duce din baie, fiindcă ţevile sunt înfundate. La masă, aroma mâncării intră în păr şi piele şi nu se duce nici după o baie în mare, prilej cu care descoperiţi că în ochelarii de scufundat intră apă, iar nisipul intră peste tot – plus că a doua zi se răceşte şi plouă mocăneşte etc. În fine, una peste alta, nu vrem să vă descurajăm, nici să vă încurajăm; doar vă urăm, după datină, "Fie ca lumina inspiraţiei să vă călăuzească paşii spre destinaţia de concediu perfectă!".
