Avancronica dezastrului

În lumina unui optimism fabricat de globalizare, credem că istoria este miloasă; că ne va lăsa, în baza unei cereri scrise, un răgaz de gândire şi timp de reacţie. Cine trece peste aceste zile fără un zbucium interior serios, de natură intelectuală şi morală, a acceptat în sinea lui să fie încălecat de un regim samavolnic, germinat în mlaştina unei cleptocraţii feroce. Dusă la îndeplinire, autograţierea pe care şi-o plănuieşte infractorul Liviu Dragnea pentru a scăpa de o altă condamnare poate însemna un pas spre instaurarea unui regim personal: să aibă la picioare Parlamentul, Guvernul, Presa şi, pe viitor, Justiţia.

De câteva săptămâni, tot ceea ce ştiam despre România ultimilor 27 de ani s-a resetat. Deconectarea României de Europa nu se va produce printr-un referendum. Mental, românii încă nu pot accepta acest divorţ vizat de cleptocraţi. Este însă suficient un „jureexit”, introducerea unei legislaţii penale asiatice. Vecinătatea geografică nu va acoperi această falie care speculează anemica idee de dreptate şi adevăr din popor.

Proiectele ordonanţelor de urgenţă privind graţierea şi modificarea codului penal sunt, combinat, un simptom al oboselii democraţiei, al dezangajării civice şi absenteismului electoral. Întrebarea este unde se vor opri. După ce-i vor scăpa pe cei care trebuie, după ce-i vor lăsa din nou să devalizeze bugetele, după ce vor încăleca poporul cu abuzuri, cum va arăta metastaza statului în toată splendoarea ei?

Ceea ce a împiedicat miercuri preşedintele Klaus Iohannis prin descinderea la Guvern este doar un eşec de etapă pentru PSD. Mizele pentru Dragnea&comp sunt prea mari. Retorica transmisă de PSD ne arată că este urzită o decuplare istorică de MCV, de pârghiile de control europene, capabile să împiedice planul. Atmosfera a fost pregătită. Nici un ministru din Guvern nu mai are voie să se întâlnească cu vreun ambasador, toate contactele trebuie filtrate de ministrul de Externe, Teodor Meleşcanu, perfect ales pentru îmbălsămatul cadavrului democraţiei. Sunt multe mişcări pregătite pentru următoarele luni, de cultivare a derivei în mass-media aflate sub controlul infractorilor, dublate de atacuri concertate împotriva întregului sistem judiciar. Vor să meargă până la capăt şi, ceea ce am văzut zilele trecute, pare a fi doar o avancronică a dezastrului.

În aceste condiţii, protestul e singurul sfat pe care, personal, îl cred util. Fiţi cu  ochii în patru, ieşiţi în stradă, până nu e prea târziu! Vă aştept.