Caută 
3 MIN
"Eu şi încă doi fraţi suntem moştenitorii legali ai tatălui nostru, decedat acum 7 ani. Ca moştenire după acesta au rămas o casă de locuit cu grădină şi un teren de 4,5 ha. De la deces şi până în prezent nu am solicitat partajul, deoarece atât eu, cât şi fratele meu mai mic am fost plecaţi în străinătate. În acest interval de timp fratele cel mare pe suprafaţa de teren menţionată a cultivat floarea soarelui şi porumb şi refuză partajul, susţinând că acest lucru l-ar împiedica în viitor în obţinerea acestor culturi aducându-i prejudicii. De cealaltă parte fratele cel mic este plecat în Norvegia şi este total dezinteresat. Având în vedere că nu am făcut partajul imediat după deschiderea succesiunii, vă rog, să-mi comunicaţi dacă, la momentul de faţă, mai pot solicita ieşirea din indiviziune. Care sunt prevederile legale?"
Decesul unei persoane determină transmiterea patrimoniului său către una sau mai multe persoane, iar indiviziunea este de fapt coexistenţa drepturilor acestora. Indiviziunea succesorală ia naştere numai în situaţia în care moştenirea este culeasă de cel puţin doi moştenitori.
Noul Cod Civil nu defineşte noţiunea de indiviziune, dar la art. 1143 alin.1 se instituie faptul că "nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moştenitorul poate cere oricând ieşirea din indiviziune, chiar şi atunci când există convenţii sau clauze testamentare care prevăd altfel".
Partajul se poate realiza pe cale convenţională – atunci când coproprietarii se înţeleg între ei cu privire la modalitatea de realizare a partajului sau prin hotărâre judecătorească,atunci când părţile nu se înţeleg cu privire la modalitatea de împărţire a bunului comun. În ambele cazuri toţi coproprietarii trebuie să ia parte la împărţeală, neparticiparea tuturor fiind un caz de nulitate absolută.
Dreptul de a cere ieşirea din indiviziune aparţine fiecărui coproprietar, cu toate acestea art. 673 din Codul Civil reglementează posibilitatea instanţei de a suspenda soluţionarea acţiunii de partaj pe o perioadă de cel mult un an, în situaţia în care s-ar pune problema prejudicierii grave a intereselor celorlalţi coproprietari.
Precizăm că la baza indiviziunii succesorale se află două principii: nici un coindivizar nu are un drept exclusiv asupra vreunui bun şi fiecare coindivizar are un drept exclusiv asupra unei cote-parţi ideale ce i se cuvine din moştenire.
Legiuitorul prin art.1143 alin .1 a consacrat principiul imprescriptibilităţiidreptului de a cere ieşirea din indiviziune, indiferent de cât timp a trecut de la deschiderea succesiunii, starea de indiviziune poate înceta oricând, fiecare dintre coindivizari putând să ceară ieşirea din indiviziune.
Cu toate că dreptul de a cere împărţeala moştenirii este imprescriptibil extinctiv, prin excepţie, el poate fi "blocat" de uzucapiune. Astfel, în condiţiile art. 930 Cod Civil dacă unul dintre coindivizari exercită timp de 10 ani o posesie utilă pentru sine a unor bunuri ale moştenirii, aflate în indiviziune, el va putea opune celorlalţi dobândirea proprietăţii exclusive asupra acelor bunuri. În susţinerea acestora, prevederile art. 675 Cod Civil instituie că "partajul poate fi cerut chiar şi atunci când unul dintre coproprietari a folosit exclusiv bunul, afară de cazul când acesta l-a uzucapat."
În conformitate cu art. 672 Cod Civil dacă rămânerea în indiviziune prezintă interes pentru coindivizar, legiuitorul permite acestora să încheie o convenţie de menţinere a stării de indiviziune pe un termen de maxim 5 ani. În situaţia în care obiectul îl reprezintă un bun imobil, convenţiile trebuie încheiate în formă autentică şi supuse formalităţilor de publicitate prevăzute de lege. În doctrină se susţine că o astfel de convenţie are ca efect un partaj provizoriu, o împărţeală între coindivizari, care are ca obiect numai posesia şi folosinţa nu şi proprietate în întreg înţelesul ei.
Totodată subliniem că imprescriptibilitatea dreptului de a cere ieşirea din indiviziune este imperativă, în sensul că orice manifestare de voinţă exprimată fie în cuprinsul testamentului, fie printr-o convenţie a moştenitorilor care are ca obiect renunţarea la dreptul de a cere împărţeala şi asumarea obligaţiei de a rămâne în indiviziune este lovită de nulitate.
Expert Paula Iekel – Biroul teritorial Iaşi, Instituţia Avocatul Poporului
Îți recomandăm
