Balamaua tocită

Atunci când conducerea Republicii Moldova a nesocotit solicitările Comisiei Europene de a nu schimba într-o manieră nedemocratică codul electoral, cu riscul de a-şi vedea asistenţa financiară din partea FMI şi UE sistată, ştia foarte bine ce face. Calculul tandemului Plahotniuc – Dodon a fost foarte simplu şi pragmatic: europenii se vor supăra pe Republica Moldova înainte de alegerile parlamentare, noi ne atingem scopul de a reconfigura legislativul la următorul scrutin, fără partide de opoziţie, iar după aceea, vrând, nevrând, europenii vor reveni la masa discuţiilor pentru că nu vor vrea să se aleagă praful de banii investiţi până acum pentru „democratizarea” ţării. Pentru un pic mai mult „dramatism” şi distragerea atenţiei s-a organizat chiar şi un mic război politic între Plahotniuc şi Dodon, altfel spus între guvernul „pro-european” şi preşedinţia filo-rusă. Un război cu un rezultat mai previzibil decât un blat de pe vremuri dintre Gloria Bistriţa şi Ceahlăul Piatra Neamţ, când fiecare echipă pasa mingea la mijlocul terenului fără să atace poarta adversă. Pentru orice spectator este evident că în urma acestui non-combat şmecheresc reformele sociale, economice, juridice (toate fiind asumate ca rezolvabile în faţa finanţatorilor europeni) mai au mult de aşteptat, dar nu aceasta este prioritatea actuală a conducătorilor de peste Prut.

În lipsa momentană a unei finanţări concrete din partea Uniunii Europene, guvernul Republicii Moldova a apelat la haina de vreme rea, dragostea frăţească. Întâlnindu-se cu Klaus Iohannis la New York, la Adunarea Generală a ONU, premierul moldovean Pavel Filip a reuşit să smulgă din partea preşedintelui nostru promisiunea posibilităţii reluării finanţării din partea României (care fusese oprită exact ca şi cea din partea Uniunii Europene, din cauza frânării reformelor esenţiale democratizării Republicii Moldova). „Despre a treia tranşă a împrumutului care este în discuţie, eu cred că se poate acorda. Personal, aştept şi cu siguranţă aţi pregătit un răspuns instituţional cu câteva reforme care vor fi continuate sau lansate”, i-a declarat preşedintele României premierului de peste Prut.

Desigur, nu vom şti exact ce au discutat la New York preşedintele României cu premierul de la Chişinău, despre cum acesta din urmă i-a povestit – probabil – lui Klaus Iohannis despre eforturile din ce în ce mai grele de a ţine piept rusofililor lui Dodon în lipsa unei finanţări româneşti. Însă aş fi curios dacă premierul „democrat” Filip a apucat să îi  povestească preşedintelui Iohannis cum iniţiativa liberal-democraţilor de la Chişinău de modificare a sintagmei „limba moldovenească” în „limba română” în Constituţia Republicii Moldova s-a lovit de refuzul nu numai al comuniştilor lui Voronin şi socialiştilor lui Dodon, dar şi de cel al democraţilor aflaţi acum la guvernare (mulţumită şi sprijinului financiar din România care le-a oferit o stabilitate economică de moment).

La fel, ar fi fost poate foarte interesant pentru preşedintele Iohannis să afle direct de la sursă cum acum doar câteva săptămâni, la spectacolul organizat chiar de către guvernul de la Chişinău pentru sărbătorirea celor 26 de ani de Independenţă, tinerii basarabeni cu aşteptări europene au fost momiţi să vină în Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru a sărbători Independenţa Republicii Moldova alături de artiştii români Holograf şi Smiley. Numai că, surpriză: scurtele recitaluri ale artiştilor noştri au fost doar preambulul urcării pe scenă a adevăratelor „cadouri muzicale” (despre care s-a aflat doar cu câteva ore înainte), interpreţii ruşi Polina Gagarina, Nikolay Baskov şi Dmitry Malikov. Ironic şi cinic, invitaţii din Rusia au cântat, într-un spectacol organizat de către guvernul „pro-european” de la Chişinău, într-o Piaţă plină cu tineri ademeniţi să vină pentru a vedea artişti români, exact aceeaşi Piaţă în care cu 26 de ani în urmă Republica Moldova îşi declara Independenţa faţă de Uniunea Sovietică.

Desigur, preşedintele nostru are perfectă dreptate atunci când spune că pentru România este foarte important ca acest ajutor financiar frăţesc să nu fie în folosul anumitor politicieni de la Chişinău, ci să însemne o mână întinsă cetăţenilor şi instituţiilor esenţiale de peste Prut. Însă tare bine ar fi dacă meşterii de la Bucureşti s-ar lămuri că balamaua tocită dintre Est şi Vest în care s-a transformat astăzi Republica Moldova scârţâie şi trebuie reparată. Unsul cu ulei nu mai ajută cu nimic.

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova