Caută 
3 MIN
\N
Eurovisionul nu mai este scena unor apariţii muzicale de excepţie, cum a fost ABBA sau Joe Dolan, ci a devenit o tribună politică explicită şi halucinantă a bâzdâganiei cu barbă.
Înainte vreme veneau circarii, spectatorii plăteau o sumă, intrau sub nişte corturi răpănoase şi vedeau diverse ciudăţenii: femeia cu barbă şi alte bâzdâgănii. Ieşeau oamenii din corturi, îşi făceau cruce, scuipau în sân: Să ne ferească Dumnezeu sfântul de asemenea stârpituri! Astăzi vin circarii de la Europrostovon şi vizionăm gratis asemenea muieroi cu barbă şi alte bâzdâgănii. Şi nu avem voie să spunem că e o scârboşenie hidoasă, un cârnat cu barbă nenorocit. Nu! Căci toate canalele de propagandă „political correctness” vor exploda: cică nu suntem corecţi politic. Imediat vom fi acuzaţi de intoleranţă sexuală, de ortodoxism fundamentalist, de fascism şi fanatism anti-gay.
Că aşa-i în circul ăsta paneuropean: ori eşti cu noi, ori împotriva noastră, a travestiţilor. Huo, intoleranţilor, religioşilor, naţionaliştilor, fanaticilor, care nu votaţi frumoasa Cosânzeană bărboasă, nu vă închinaţi mortăciunii cu paiete! Aşa că această Europă votează muieroiul cu barbă, dar huiduie birjăreşte două adolescente, Nastia şi Maşa, venite din Rusia. Două fete inocente care cântă şi dansează! Şi sunt fluierate. De ce? Cică asta-i o reacţie la politica imperială a lui Putin! Eurovisionul nu mai este scena unor apariţii muzicale de excepţie, cum a fost ABBA sau Joe Dolan, ci a devenit o tribună politică explicită şi halucinantă a bâzdâganiei cu barbă.
De aceea astăzi câştigă numai „ciudaţii” peste tot. Ca să-i dăm peste nas, vezi Doamne, lui Putin! Doamne, iartă-i că nu ştiu ce fac! Eu spun că Putin devine mare numai prin slăbiciunea execrabilă a conducătorilor occidental şi a lui Barack Hussein Obama. În timp ce Occidentul şi America, intrate într-un fel de metastază de comunism colorat democratic, îşi fac de cap cu discriminarea pozitivă a transsexualilor cu barbă, Rusia pur comunistă şi anarhică face ce a făcut întotdeauna: îşi face de cap anexând teritorii care nu îi aparţin.
Şi ceilalţi oameni, majoritarii, tac indiferenţi sau intimidaţi. Tac aşa cum spunea Nicolae Steinhardt despre oamenii sub dictatură (iar noi trăim în plină şi isterică dictatură gay!) : „… în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi încrezătorii înregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi”. Şi vin diverşi cu pretenţii de drept credincioşi şi mari purici naţionalişti şi ne îndeamnă în această chestiune: „Să nu judecăm! Să fim smeriţi!” Eu zic să fim creştini. Nu cretini.
„În vremurile din urmă oamenii vor avea mintea stricată”, se spune la Biblie. Văzând admiraţia pentru arătarea cu barbă, văzând lumea în care aberaţia devine normalitate, mă întreb: nu cumva am început să ne stricăm la minte? Nu cumva suntem o lume de nebuni şi ne distrugem singuri? Uneori îmi pare că am ajuns în faza finală a civilizaţiei pământene. Trebuie să ne pregătim copiii să trăiască în lumea femeilor cu barbă? Trebuie să ne încurajăm fetiţele să le crească barbă şi băieţilor sâni? Dacă acum este ziua femeii cu barbă, înseamnă că mâine, urmând aceeaşi logică apocaliptică a lucrurilor, va fi rândul bărbatului cu coarne şi coadă. Drace, unde am ajuns?! Chiar am intrat în metastaza civilizaţiei?
Aşa că susţin spusele scriitorului Tudor Călin Zarojanu: „Fără nicio ezitare, îmi asum riscul să fiu considerat profund incorect politic. În lumea femeilor cu barbă drepturile sunt din ce în ce mai mult rezervate minorităţilor, dar majorităţii tot i-a mai rămas – deocamdată! – măcar unul, pe care o să-l exercit acum din străfundurile sufletului, acela de a striga: HUOOOOOOO!”
Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist
Îți recomandăm
