Căile furate române

Recent, Comisia Europeană a cerut ţărilor UE să respecte etapele şi obiectivele foii de parcurs "Transporturi 2050", din domeniul transportului pe calea ferată. Solicitarea vine la puţin timp după adoptarea de către Parlamentul European a celui de al patrulea pachet legislativ privind finalizarea liberalizării traficului feroviar. Ţintele de atins până în anul 2050 sunt următoarele: triplarea reţelelor feroviare de mare viteză şi menţinerea unei reţele feroviare dense în toate ţările membre (până în 2030), precum şi realizarea pe tot cuprinsul UE a unei reţele feroviare unitare de mare viteză, dar şi creşterea numărului de călători, astfel încât peste jumătate din transportul de pasageri pe distanţe medii să se realizeze cu trenul (până în 2050). 

Ca vechi şi pasionat călător cu trenul am salutat voios programul UE, dar m-am cutremurat încă o dată gândindu-mă la starea jalnică în care au ajuns Căile Ferate Române. Cine a mai cutezat, în ultimii ani, să utilizeze transportul pe calea ferată, a descoperit cu siguranţă mizeria, sărăcia, lenea, indiferenţa, corupţia şi impostura care sufocă această instituţie. Buruienile care ajung până la uşa biroului şefului de gară, cerşetorii care mişună prin garnituri deranjându-te din cinci în cinci minute, întârzierile trenurilor care numără deseori câteva ore, fără să-ţi explice nimeni de ce ai oprit în mijlocul câmpului, frigul din vagoane din timpul iernii, dar şi vipia din aceleaşi vagoane din timpul verii, numeroşii călătorii frauduloşi scuipători de seminţe care-ţi rând în nasul de fraier plătitor de bilet, dar mai ales datul din umeri al ceferiştilor care nu înţeleg de ce-i deranjezi de la taifas etc. sunt doar câteva dintre realităţile care te copleşesc imediat ce apelezi la serviciile foarte scumpe ale CFR. 

Poate că mici investiţii au mai fost, dar reabilitarea unor gări în care aşteaptă zile mai bune doar fantomele, sau achiziţionarea unor vagoane foarte scumpe, care călătoresc dezolant de goale, nu au schimbat nimic. Lipsa lucrărilor elementare de modernizare a infrastructurii de bază a CFR face ca trenurile să se deplaseze cu viteză de melc, inadecvată unei lumi care accelerează continuu. Apoi, interlopii care au devalizat căile ferate, de la un Mihai Necolaiciuc la un Gruia Stoica, dar mai ales dezinteresul suspect al miniştrilor Transporturilor (printre care s-a aflat şi Băsescu!) faţă de situaţia tot mai gravă de la CFR, au aruncat o instituţie emblemetică într-o criză greu de depăşit. Doar la noi, şefii de la CFR îşi falimentează jobul de la stat pentru a investi în transportul rutier privat. 

Deşi 2050 pare un an foarte îndepărtat, e greu de crezut că sub oblăduirea politicienilor români de dreapta, de stânga ori de mijloc, CFR îşi va mai reveni vreodată. Povestea cu pesedistul Liviu Dragnea care, după ce a eşuat lamentabil în realizarea reformei administrativ-teritoriale, ne promitea o cale ferată de mare viteză pe relaţia Iaşi-Bucureşti, doar pentru a ne păcăli să-l alegem pe Ponta preşedinte, spune totul despre calitatea sub orice critică a acestor indivizi. Parcă mincinosul ăsta conduce PSD, nu? 

Pornind de la foia de parcurs "Transporturi 2050", un oficial european explica, în urmă cu puţin timp, că transportul feroviar oferă în cel mai înalt grad măsura civilizaţiei unui popor. Cu trenul poate merge oricine. Într-o gară, întâlneşti toate categoriile sociale. Dar, la noi, călătorind cu trenul descoperi imediat nu civilizaţia românilor (care a rămas de căruţă şi în 1946, şi în 1989!), ci jaful la care a fost supusă România în ultimii 25 de ani de către aleşii noştri de toate culorile. Şi de toate traseele.